Dialètte tarandine

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.
Pa versione jndr'à 'u dialètte barése de Dialètte tarandine, cazze aqquà
Tarandìne
Tarantino
Parlate inItaglie Itaglie
Reggione  Pùgghie
Locutori
Totalecchiù o mene 300.000 crestiane
Tassonomie
Filogenesilènghe indoeuropee
 lènghe taliche
  lènghe rumanze
   dialette tagliàne meridionale
    Tarandìne
Statute ufficiale
Ufficiale in-
Regolate danon ufficialmende da 'u Dizionarie d'a parlata tarandìne (Dizionario della parlata tarantina)
Estratte in lènga
Dichiarazione universale dei diritti umani, art. 1
"Tutte le crestiáne nascene libbere, parapuatte 'ndegnetát'e jusse. Tènene 'a rasción'e 'a cuscènze, e ss'honn'a ccumburtà' l'une pe' ll'ôtre accume a ffráte."

Comunicazione ca ause 'u dialette a Tarde

'U Tarandine éte 'u dialètte d'a cetate de Tarde, parlate da 220.000 crestiane (eppure de cchiù ce penzame ca le tarandine emigrande in Itaglie sò de cchiù de chidde ca onne remaste jndr'à Tarde).

Jndr'à vanna nord d'a provinge de Tarde ète presende jndr'à le variande sue (mazzafrese, crispianese, ec..). Esse tène 'a particolarità de essere 'n' idioma comunale, cioè, 'a varianda cchiù genuine jè parlate esclusivamende jndr'à le confine d'a cetate, soprattutte jndr'à 'u cendre storeche, eppure aqquà tène 'nu sacche de differenze comunicative dovute a le cangiaminde generazionale.

Infatte, pure ca Tarde confine cu otre provinge pugghiese, jndr'à parlate tarandine non ge se iacchiane immediate similitudine cu 'u dialette salendine e cu quidde barese nè jndr'à l'accende, nè jndr'à pronunzie, nè jndr'à le vôsce de ste urteme.[1]

Storie[cangecange 'a sorgende]

L'origgene de stu dialette s'addà recanoscere quanne 'u territorie ere popolate da le popolazziune messapeche. 'A colonizzazzione de le Grice ca vedìe affiorà Taras, none sulamende cumme capitale d'a Magna Grecie, ma pure cumme cendre culturale, poetiche e tiatrale, ha lassate 'nu notevole influsse linguistiche, da 'u punde de viste lessicale e da quidde morfologgiche-sindattiche, eppure 'n'accende avveramende particolare ca seconne le studiuse avèra corrissponnere a l'andica cadenza doriche. Ste influsse sonde angore osce notabbele jndr'à parole de origgene greche[2].

Cchiù nnade jndr'à 'u timbe 'a cetate addevenìe dominie romane], danne accussì 'nu tratte cchiù romanze a 'a lènga soje indroducénne vocabbole volgare[3], nonché la circonlocuzione verbale con il verbo scére + gerundio (dal latine ire iendo), e l'affievolimento delle -i- atone[1].

Duranne 'u periode bizzandine e longobbarde, 'a lènga tarandìne pigghiò 'nu carattere assaije origgenale pe l'epoche: le o avenèrene mutate in ue[4], le e in ie[4] (esite condizionate da 'a presenze jndr'à sillabe finale de i o de u [5][6][7]), e 'u vocabbolarie se arricchì de nuève vocabbole [8].

Cu l'arrive de le Normanne jndr'à 'u 1071 e de le Angioine 'mbonde a 'u 1400, 'a lènga perdìe bbona parte de le tratte oriendale ca tenève e avenìe 'nfluenzate da elemende frangise[9] e gallo-italice, cumme 'a e mute finale.

Jndr'à 'u Medioeve, 'a cetate addevenìe dominie de le saracene cu 'a conzeguende 'ndroduzione de vocabbole arabe[10], mendre jndr'à 'u 1502 Tarde cadìe sotte a 'u dominie de le Aragonese; pe tre sechele 'u spagnole addevenìe 'a lènga ufficiale d'a cetate e attraverse l'ause sue traserene a fà parte d'u vocabbolarie tarandìne otre vocabbole[11].

Jndr'à 'u 1801 'a cetate scìe nuovamende sotte a 'u dominie de le truppe frangise, ca lassarene definitivamende l'imbronda lore pa lènghe provenzale.

Ète da arrecurdà ca Tarde ha state pe 'nu sbuenne de timbe legate a 'u Regne de Napule e quiste spieghe certe termine in comune cu 'u napuletane. Le 'nfluenze arabbeche, aunìte a chidde frangise e latine, onne purtate a 'na massicce desonorizzazzione de le vocale, cangiannele jndr'à -e- mmienzemute, causanne accussì 'nu notevole aumende fonetiche de le nesse consonandece.

Osce a die, 'a particolare chiusure vocaliche e l'allungamende de le "vocale tuèste", onne date a 'u dialette tarandìne 'na cadenze ca arrecorde assaije 'nu "dialette arabe", ce pure cu quacche accenne a le sonorità doriche andiche.

Estratte[cangecange 'a sorgende]

Paternostre

Paternostre,
ca si’ ìnd’ô cìele,
cu ssia sandefecáte ‘u nome tuje,
cu avéne ‘u règne tuje
e ccu ssia fatta ‘a vuledà toje.
Danne ôsce ‘u pane nuèstre sciurnalére,
danne le dìebbete nuèstre,
cume nu’ le dame a lle debbeture nuèstre,
e no’ n’annùscere ‘ndendazzióne
e llìbberene d’ô male,
amen.

Àve Marije

Avemmarije,
ca si’ chiéne de grazzie,
‘u Segnóre sté’ cu tté,
tu’ si’ ‘a benedètte ‘mbra le fèmene
e bbenedètt’è ppure ‘u frutte
d’a vèndra toje, Gisù!
Sanda Marije, matra de Ddije,
prije pe’ nnuje peccature,
moje e ìnd’a ll’ore d’a morta nostre,
amen.

Classificazione[cangecange 'a sorgende]

Jndr'à l'urteme doje sechele, 'u dialette tarandìne ha state oggette de condinue studie, none sulamende pe capì 'a comblessità fonetiche e morfologgiche, ma soprattutte pe riuscì a darle 'na collocazione definitive in mmienze a le innumerevole dialette meridionale. 'U punde d'a questione ha sembre state ce ète cchiù corrette classificà 'u dialette tarandìne 'mbrà le dialette pugghise o 'mbrà chidde salendine.

'U prima a notà 'na differenza fonetiche bella forte cu l'otre dialette d'u Salènde ha state Michele De Noto ca, jndr'à 'u sagge sue Appunde de fonetche d'u dialette de Tarde, scette le prime base pu studie d'u vocalisme e d'u conzonandisme dialettale. Pure Rosa Anna Greco jndr'à 'u condrebbute sue Ricerche sus a 'u verbe jndr'à 'u dialette tarand'ne, affronde apertamende 'a tematiche dialettale tarandìne, cercanne de demostrà l'appartenenze a l'area lenguistiche pugghiese. Greco note cumme jndr'à 'u tarandìne, a parte a 'a metafonie e a 'u dittongamende condizionate, ste pure 'nu turbamende de le vocale toniche in sillaba libbere: 'nzòre [sposo], pròche [seppellisco], náte [nuoto] e 'a pronunge indistinde de le vocale atone, cose ca manghe jndr'à l'area brinnesine e jndr'à chidde 'nzeccate.

'Nu pare de anne apprisse, Giuanne Battista Mancarella scrive Nueve condrebbute pa storie d'a lènghe a Tarde, addò appogge 'a tesi de Greco. Passanne pe inghieste e sondagge, jidde elenghe totte 'na serie de particolarità tipiche de le parlate pugghise:

  • le postnasale -NT-,-MP-, -NC-, -NS- onne subbite tutte 'a sonorizzazzione;
  • le vocali e e o onne suène stritte jndr'à sillaba libbere e 'nu suène allariate jndr'à sillaba chiuse.

Pa morfologgie verbale, se vonne confermanne certe oscillazziune tipiche de l'area pugghiese, cumme le infinite apocopate, le doppie desinenze pe l'indicative imberfette e le desinenze -àmme e -èmme.

Ma Mancarella offre pure 'n'ambia serie de particolarità ca putessere fà trasè 'u tarandìne 'mbrà le dialette salendìne:

  • 'a scombarse de le doppie desinenze forte -abbe e -ibbe pu perfette (angore ca s'ause jndr'à l'area barese e materane);
  • 'a presenza tipiche d'u brinnesine-orientane de dittongaziune metafologgeche, cumme le verbe ca appartènene a 'a seconda classe in ó ca donne sembre u, e chidde in é ca se distinguescene jndr'à doje gruppe, une ca dè 'nu i e l'otre ca dè 'u ie.

Cchiù nnande jè Giancinde Peluso ca vole ccu appizzeche 'u fuèche d'a questione de appartenenze d'u dialette tarandìne jndr'à l'area pugghiese. In Ajère e ôsce - Alle radici del dialetto tarantino, conferme le ricerche effettuate da Greco e Mancarella cu otre punde de condatte 'mbrà 'u tarandìne e 'u pugghiese:

  • 'a tendenze a turbà le vocale toniche jndr'à 'na sillaba libbere o in direzione palatale (máne, cápe) o in direzione velare (vóce, buóno), invece le dialette salendine onne vocale toniche ben distinte (càpu, vòce);
  • 'a riduzione de totte le atone finale e inderne, a 'u condrrie d'u sisteme salendine ca articolesce sembre tutte le atone;
  • 'a sonorizzazione de le postnasale, ca in salendine remanene indatte;
  • le desinenze de l'imberfette -áve e -íve, ca in salendine sonde -aa e -ii, e le desinenze d'u perfette in -éve e -íve, ca in salendine sonde -ai e -ii;
  • 'u sisteme d'u possessive tipiche pugghiese a doje forme (maschile e plurale, e femminile) condre a quidde salendine ca tène 'na forma sulamende;
  • l'ause d'u congiundive jndr'à l'ipotetiche irreale, invece 'u salendine condinue a ausà l'indicative.

A sostenè invece 'a tesi seconne 'a quale in dialette tarandìne appartene a l'area salendine, sonde soprattutte le studiuse Heinrich Lausberg e Gerhard Rohlfs. Lausberg note 'na congordanze 'mbrà 'u tarandìne e 'u brinnesine jndr'à l'esite foneteche ca accomune le condinuature e e o stritte e apirte, confluite sembre jndr'à 'nu suène apirte (cuèdde, strètte, pònde), invece Rohlfs métte in evidenze l'ause d'a congiunziona cu + presende indicative pe traducere l'infinite e 'u congiundive, costrutte tipiche de le dialette salendìne. Jndr'à 'u Vocabbolarije de le dialette d'u Salènde de Rohlfs se condane cchiù de tredicimile vôsce latine, cchiù de vendiquattremile greche e cchiù o mene trecindequaranda 'mbrà spagnule, portoghese, catalane, provenzale, celtiche, còrse, germaniche, inglise, turche, albanise, dalmate, serbe, rumene, ebraiche, bèrbere e arabe.

Apparte certe similitudine morfo-sindatteche cu le dialette salendìne, 'u tarandìne vande pure 'nu sbuenne de vocabbole in comune cu 'u Salènde, tande da farle ingludere da Rohlfs jndr'à 'u sue Vocabbolarie de le dialette salendìne e sckaffannele sulamende da 'u punde de viste lissicale, 'mbrà le dialette calavrise e siciliane. Comungue, le differenze foneteche cu le dialette salendìne eppure 'u numere assaije ierte de vocabbole e particolarità ca sone origgenale tarandìne, fanne scuagghià sta tesi, mettènne in difficoltà le studiuse.

Securamende 'u sostrate greche jè angore belle visibbele, cu numerose derivate sia lessicale ca sindattece. Pe esembie scè pigghiame 'a frase tagliàne "ecco il taxi" e combrondame le traduziune in greche e tarandìne:

  • να το ταξί [na to taxì];
  • nà 'u taxí.

Accumme se pò vedè bbuène, le doje frase s'assomigghiane assaje, e quiste è sulamende une de le tande esembie ca se ponne fa cu 'u greche. 'N'otre tipiche costrutte ereditate jè costituite da 'nu particolare tipe de periode ipotetiche addo 'a costruzione tagliàne "se avessi, ti darei" addevende in tarandìne, cu 'a forma greche, "ce avéve, te dáve". Otre grecisme pure jè 'a perdite de l'infinite apprisse le verbe ca esprimescene 'nu desiderie o 'nordine: vògghie cu vvóche [voglio andare (lett. voglio che vado)], o 'nordine: dìlle cu accàtte [digli di comprare]. Pure in ambite foneteche le residue d'u solstrate greche sonde belle visibbele:

  • 'a sonorizzazione de le postnasale (cumme avène jndr'à 'u greche moderne pe le nesse ντ e μπ);
  • 'a tendenze a accenduà le monosillabe e le bisillabe sus a l'urtema vocale;
  • l'esite jndr'à le vôsce de rrete de -o- jndr'à -u-: sckamunére > gr. σκαμόνιον [skammónion].

Le studiuse ca se cimendescene cu 'u studie d'u dialette tarandìne, non ge ponne nò tenè cunde de ste 'mbortandisseme date, ca te fanne luà d'a cape 'u fatte ca stu dialette appartene a 'nu gruppe pugghiese. Osce 'u debattete sus 'a classificazione de stu dialette jè angore apirte, e le studiuse e linguiste condinuane a 'ngazzarse sus 'a soje filogenese.

Grammateche[cangecange 'a sorgende]

'A grammateche tarandìne jè assaije diverse da quedde d'u tagliàne standàrd. Queste presende 'nu sbuenne de costrutte de carattere tipicamende greche e latine.

Morfologgije[cangecange 'a sorgende]

Articole e sostandive[cangecange 'a sorgende]

'U dialette tarandìne tène doje genere, maschile e femminile. Avènne 'a terminazzione in -e mute, 'u genere de le parole jè recanuscibbele sulamende ausanne l'artichele, ca in tarandìne jè 'u, 'a, le pu determinative, e 'nu, 'na pe l'inderterminative.

Ce 'u sostandive ca segue l'artichele accumenze cu 'na vocale, quiste se apostrofesce, a mene ca jidde non ge tène 'na conzonande iniziale cadute apprime:

  • l'acchiále [gli occhiali];
  • l'ome [l'uomo];
  • 'n'àrvule [un albero];
  • le uáje [i guai];
  • 'u uéve [il bue];
  • 'a uagnèdde [la ragazza].

Plurale e femminile[cangecange 'a sorgende]

'A formazione d'u plurale jè assaije comblesse. Pe 'nu sbuènne de sostandive e aggettive sta forme non g'esiste, cioè remanene uguale a 'u singolare:

  • 'u libbre [il libro] - le libbre [i libri];
  • l'àrvule [l'albero] - l'àrvule [gli alberi].

Otre aggiungene 'u suffisse -ere:

  • a cáse [la casa] - le càsere [le case];

Otre cangiane 'a vocale temateche:

  • 'a fogghie [la foglia] - le fuègghie [le foglie];
  • 'u chiangóne [il macigno] - le chiangúne [i macigni].

Otre angore tutte e doje:

  • 'u pertúse [il buco] - le pertòsere [i buchi];
  • 'u paìse [il paese] - le pajèsere [i paesi].

Spiccianne cu le plurale irregolare:

  • l'anijdde [l'anello] - l'anèddere [gli anelli];
  • 'u figghie [il figlio] - le fíle [i figli],

o sostandive cu doppia formazzione:

  • 'a mulèdde [la mela] - le mulìdde o le mulèddere [le mele].

'A formazzione d'u femminile vè rete a le stesse regole. Certe sostandive e aggettive remanene uguale a 'u maschile:

  • bèdde [bello] - bèdde [bella].

Otre cangiane 'u dittonghe in o:

  • luènghe [lungo] - longhe [lunga].

Pronome[cangecange 'a sorgende]

Le pronome demostrative sonde:

  • quiste [questo];
  • quèste [questa];
  • quidde, [quello];
  • quèdde [quella, quelle];
  • chiste [questi];
  • chidde [quelli].

Cchiù ausate jndr'à 'u parlate sonde le forme abbreviate: 'stu, 'sta, 'ste.

Le pronome personale sonde:

persona suggette atono tonico riflessive
1a singolare ije me méje me
2a singolare tune te téje te
3a singolare maschile jidde le jidde se
3a singolare femminile jèdde le jèdde se
1a plurale nuje ne nuje ne
2a plurale vuje ve vuje ve
3a plurale indistinto lóre le lóre se
imbersonale se -- -- se

Ce 'a forme dative d'u pronome suggette jè seguite da 'nu pronome oggette, a differenze de 'u tagliàne, 'a forme dative se leve lassanne poste sulamende pu pronome oggette:

  • 'u diche cchiù ttarde [lo dico più tardi].

Vulenne se pò specificà 'u suggette ausanne l'aggiunde de 'nu pronome personale:

  • 'a jidde 'u diche cchiù ttarde [a lui lo dico più tardi].

Pa "forme de cortesie", 'u tarandìne ause 'a forme allocìutive ca, cumme s'ausave a Rome, dèje 'u tu a tutte indistindamende. Ce proprie se vole esprime rispette jndr'à le riguarde del'inderlocutore, se aggiunge l'aggettive ussegnorije, lassanne però sembre 'u verbe a 'a seconna persone singolare:

  • d'addò avíne ussegnorije? [Lei da dove viene?].

Quanne 'u pronome riflessive d'a prima persone plurale jè seguite da pronome oggette (in tagliàne addevende ce) e se iacchie a 'a forme negative, jidde addevende no'nge in dialette tarandìne:

  • nu' no'nge ne sciáme [noi non ce ne andiamo].

Le pronome relative sonde:

  • ci, ce [chi];
  • ca [il quale, la quale, i quali, le quali, di cui, a cui].

Pe esembie:

  • ci sì tu'? [chi sei?];
  • 'a cristiáne c'hagghie vìste ajére [la signora che ho visto ieri];
  • le libbre ca m'hé parláte [i libri di cui mi hai parlato].

Aggettive[cangecange 'a sorgende]

Le aggettive possessive sonde:

persona maschile singolare femminile singolare plurale indistinto forme enclitica
1a singolare mije méje mije -me
2a singolare tuje, tuve toje, tove tuje, tuve -te
3a singolare suje, suve soje, sove suje, suve -se
1a plurale nuèstre nostre nuèstre -
2a plurale vuèstre vostre vuèstre -
3a plurale lòre lòre lòre -se

Jndr'à u dialette tarandìne l'aggettive possessive vè sembre mise apprisse 'u nome a 'u quale se riferisce:

  • 'a màchene méje [la mia automobile].

Otra caratteristeche de stu dialette jè ppure 'a forme enclitica d'u possessive ausanne le suffisse, ca però jè limitate sulamende a le crestiane:

  • attàneme [mio padre];
  • màmete [tua madre];
  • sòrese [sua sorella],

e condinuanne accussì.

Preposiziune[cangecange 'a sorgende]

Le preposiziuni semblice sonde:

  • de [di];
  • a [a];
  • da [da];
  • jndre ('nde) [in];
  • cu [con];
  • suse [su];
  • pe' [per];
  • 'mbrà [tra, fra].

Ponne fà pure da preposiziune:

  • sutte [sotto];
  • abbàsce [sotto, giù].

Le preposiziuni articolate sonde:

  'u 'a le
de d'u d'â de le
a a'u (ô) a' a lle
da d'ô d'â da le
jndre jndr'ô jndr'â jndre le, jndr'a lle
cu c'u cu 'a cu lle
suse sus'ô sus'a suse le
pe' p'u p'a pe' lle

Ca e Cu

Ca (lat. quia) pò pigghjià 'u valore de:

  • preposizione relative: vòche a accàtte 'u prime ca jacchie [comprerò il primo che trovo];
  • congiunzione:
    1. jndr'à proposizione dichiarative: sacce ca jè 'nu bbuène uagnóne [so che è un bravo ragazzo];
    2. jndr'à proposizione consecutive: téne numunne de lìbbre c'a cáse soje pare 'na bibbliotèche [ha tanti libri che la sua casa sembra una biblioteca];
  • introducere 'u seconde termine de combronde: jéve cchiù 'a fodde ca 'u rèste [era più la folla che il resto].

Cu (lat. quod) pò pigghjià 'u valore de:

  • preposizione: tagghiáre c'u curtíedde [tagliare col coltello];
  • congiunzione [con];
  • apprisse le verbe ca esprimescene 'nu desiderie o 'n'ordine: vôle cu mmange [vuole mangiare];
  • pe formà 'u congiundive presende: cu avéna aqquà [che venga qui];
  • jndr'à forme avversative: cu tutte ca [con tutto che];
  • jndr'à le proposiziune finale: vuléve cu éve cchiù ìrte [avrei voluto essere più alto];
  • jndr'à le proposiziune concessive: avàste cu ppáje [basta che paghi];
  • cumme presende perifrastiche: sté cu avéne [sta per venire].

'U partitive in tarandìne nong'esiste, e pu traducere avènene ausate doje forme:

  • 'nu pìcche [un poco];
  • dóje [due].

Pe esembie:

  • pozze avè 'nu pìcche de marànge? [potrei avere delle arance?];
  • ajére hagghie accattáte do' mulèddere [ieri ho comprato due mele].

Virbe[cangecange 'a sorgende]

'U sisteme verbale tarandìne jè assaije comblesse e differende da quidde tagliàne. Jidde se base sus a costrutte de origgene tipeche latine e greche e canosce sulamende doje cognugaziune, ca sonde: -áre e -ére.

Le virbe prengepàle e le declinaziune lore a l'indicative presende sonde:

  • Essere (non cumme ausigliare): so', sì(nde), (o éte), síme, síte, sò(nde);
  • Avere (pure a 'u poste de Dovere): hagghie, , ha, ame, avíte, honne;
  • Stare: stoche, sté(je), sté(je), stáme, státe, stonne;
  • Andare: voche, vé(je), vé(je), sciáme, sciáte, vonne;
  • Tenere (in senso di possesso): tènghe, tíne, téne, teníme, teníte, tènene;
  • Fare: fazze, fáce, fáce, facíme, facíte, fàcene.

'Na caratteristeca tipiche jè l'ause frequende assaije d'a prostesi d'a vocale -a-, ca porte a 'na doppia forme verbale[12]:

  • cògghiere e accògghiere [raccogliere];
  • 'ndruppecáre e attruppecáre [inciampare].

Stè pure 'a presenze d'u suffisse incoattive -èscere derivate da l'andiche -ire[13]:

  • durmèscere [dormire];
  • sparèscere [sparire];
  • sckurèscere [imbrunire].

Jè assaije ausate l'alternanze vocaliche 'mbrà le virbe d'a prima cognugazione, ca depènde d'a metafonie. Lore sonde suggette a 'u dittongamende de l'urtema vocale temateche (-o- jndr'à -uè- e -e- jndr'à -ie-). Pe esembie:

  • sciucáre [giocare]: ije scioche, tu' sciuèche, jidde scioche, ...;
  • annegghiáre [scomparire]: ije annègghie, tu' anniegghie, jidde annègghie, ....

Cognugaziune[cangecange 'a sorgende]

Le virbe d'a seconda cognugazione, esitene 'a o jndr'à u:

  • còsere [cucire]: ije cóse, tu' cúse, jidde cóse, ...;
  • canòscere [conoscere]: ije canòsche, tu' canúsce, jidde canòsce, ....

Mode infinite[cangecange 'a sorgende]

L'infinite de le virbe jè rese, specialmende jndr'à 'u parlate informale, ausanne l'apocope de le forme accussì dette "da dizionarije":

  • addumandà, addumannà [chiedere];
  • canoscè [conoscere].

Ce l'infinite vè apprisse a 'nu verbe de desiderie o d'ordene, avène tradotte cu 'a congiunziona cu seguite da 'u presende indicative d'u verbe[14]:

  • vògghie cu te dìche [voglio dirti];
  • dìlle cu avéne [digli di venire].

Mode indicative[cangecange 'a sorgende]

Le desinenze pe formà l'indicative presende sonde le seguende:

  • prima cognugazione: -e, -e, -e, -áme, -áte, -ene;
  • seconda cognugazione: -e, -e, -e, -íme, -íte, -ene.

Rispette a l'otre dialette pugghise, jndr'à 'u tarandìne non ge iesse fore 'a desinenze -che pe le prime persone. Sta desinenze jè ausate però pe le virbe monosillabece[15]:

  • voche [vado];
  • vèche [vedo];
  • stoche [sto].

'U presende continuate in tarandìne se forme cu l'indicative presende d'u verbe stare + preposizione a + indicative presende d'u verbe:

  • stoche a ffazze [sto facendo].

Fanne eccezzione a sta regole 'a seconde e 'a terza persone singolare, ca non ge richiedene l'ause d'a preposiziona a:

  • sté studie [sta studiando];
  • sté mmange [sta mangiando].

Jndr'à l'imberfette acchiame ste desinenze[13]:

  • prima cognugazione: -áve, -áve, -áve, -àmme, -àveve (-àvve), -àvene;
  • seconda cognugazione: -éve, -íve, -éve, -èmme, -ivene (-ìvve), -èvene.

Pu timbe perfette le desinenze sonde[16]:

  • prima cognugazione: -éve, -àste, -óje, -àmme, -àste, -àrene;
  • seconda cognugazione: -íve, -ìste, -íje, -èmme, -ìste, -érene.

Jndr'à 'u dialette tarandìne non g'esiste 'na forma universale de future, ca pe stu fatte avène sostituite da 'u presende indicative o avène espresse ausanne 'a perisfrasi futurale derivate da 'u latine habeo ab + infinite, caratteristeche queste ca jè comune a otre lènghe, 'mbrà le aule 'a lènga sarde:

  • hagghie a ccundà' [racconterò].

Stu costrutte jè ausate pure pe esprimere 'u sienze de necessità:

  • Ce amm'a ffà? [cosa dobbiamo fare?].

Mode congiundive[cangecange 'a sorgende]

'U congiundive presende tène tutte 'na forma soje particolare, tipiche pò de le dialette salendìne; se ave cu 'a congiunziona cu ca avène seguire da 'u presende indicative:

  • Dille cu avènene cu nnuje! [digli che vengano con noi!].

A 'a smerse, 'u congiundive imberfette tène de le desinenze sue:

  • prima cognugazione: -àsse, -àsse, -àsse, -àmme, -àste, -àssere;
  • seconda cognugazione: -ìsse, -ìsse, -èsse, -èmme, -ìste, -èssere.

Mode condizionale[cangecange 'a sorgende]

Otre timbe verbale inesistende jè 'u condizionale, sostituite da l'imberfette indicative o da l'imberfette d'u congiundive:

  • vuléve scè' ô cìneme [vorrei andare al cinema];
  • vulìsse venè' pur'ije [vorrei venire anche io].

Mode imberative[cangecange 'a sorgende]

L'imberative jè formate semblicemende cu l'aggiunde d'a desinenza -e pa seconna persona singolare, -àme o -íme pa prima persone plurale, e -àte o -íte pa seconda persone plurale:

  • tremíende! [guarda!],
  • sciàme! [andiamo!],
  • aveníte! [venite!].

'A formazione de l'imberative negative jè ggià cchiù comblecate; se ave ausanne 'a circonlocuzione verbale cu scére + gerundie (da 'u latine ire iendo)[17][18]:

  • 'nò scè' scènne a' scole créje! [non andare a scuola domani!].

Mode gerundie[cangecange 'a sorgende]

'U gerundie se ave aggiunggenne 'a desinenze -ànne pe le virbe d'u prime gruppe, e -ènne pe le virbe d'u seconde:

  • 'nghianànne [salendo],
  • fuscènne [correndo].

Certe vote pe traducere 'u gerundie se face ricorse a 'na preposiziona relative:

  • hagghie vìste 'u film ca stè mangiáve [ho visto il film mangiando].

Mode participie[cangecange 'a sorgende]

'U participie passate jè formate cu l'aggiunde d'u suffisse -áte pe le virbe ca appartenene a 'u prime gruppe, e d'u suffisse -úte pe le virbe ca appartenene a 'u seconde. Ma pure ca stè sta regole certe vote stonne participie passate ca spicciane pe -ste:

  • viste [visto],
  • puèste [posto],
  • rumàste [rimasto].

Essere[cangecange 'a sorgende]

persona Indicative presende Imberfette Perfette Congiundive presende Congiundive imberfette
Ije so' ére fuéve cu sije fòsse
Tune sì(nde) ìre fuìste cu sía fuèsse
Jidde, Jèdde jè, éte ére, jéve fu' cu sije fòsse
Nuje síme èreme fuèmme cu síme fòsseme
Vuje síte írene fuèsteve cu síte fuèsseve
Lóre sò(nde) èrene, jèvene fúrene cu síene fòssere

Avere[cangecange 'a sorgende]

persona Indicative presende Imberfette Perfette Congiundive presende Congiundive imberfette
Ije hagghie avéve avìbbe cu hagghie avìsse
Tune avíve avìste cu hagghie avìsse
Jidde, Jèdde ha(ve) avéve aví cu hagghie avèsse
Nuje ame avèveme avèmme cu avìme avìsseme
Vuje avíte avìveve avìsteve cu avíte avìsseve
Lóre honne avèvene avèrene cu honne avèssere

Fonoluggije[cangecange 'a sorgende]

Vocale[cangecange 'a sorgende]

A parte le tipiche cinghe vocale de 'u tagliàne a e i o u, 'u dialette tarandìne ne conde pure otre e cinghe: é e ó sonde vocale achiuse, 'a á ca tène 'nu suène particolarmende chiuse, quase semimute, e í e ú chiamate "vocale tuèste", purcé avènene pronungiate cu 'na notevole vibbrazzione de le corde vocale. Stonne pure le vocale apirte à è ì ò ù [19] e le vocale longhe â ê î ô û[19] ca onne valore doppie rispette a chidde tagliàne. Esiste pure 'notra vocale, 'a e mute, ca jè silende 'mbonde a 'a parole e semimute mmienze; allore 'na parole cumme perebìsse andrà pronunciata come [p'r'biss]. Le dittonghe sonde pronungiate cumme in tagliàne, a mene ca pe ie ca vale cumme a 'na i longhe ce se iacchie jndr'à 'u cuèrpe de 'na parole, invece ce mise a 'a fine addà essere pronungiate cumme 'na i assaije veloce seguite da 'na e semimute, e au ca vè pronungiate cumme jndr'à 'u frangese.

Consonande[cangecange 'a sorgende]

Le consonande sonde le stesse d'u tagliàne, cu sulamende cinghe aggiunde: c ce se iacchie jndr'à 'na posizione postonica s'ause pronungiarle cumme sc in sciocco, j pronungiate cumme 'a y d'a parole 'nglese yellow, 'u nesse sck addò sc jè pronungiate cumme jndr'à parole tagliàne scena, 'a k cumme 'a c de casa, 'u nesse ije pronungiate cchiù o mene cumme ille jndr'à parola frangese bouteille, e 'a v jndr'à 'na posizione indervocaliche ca non ge tène nisciune suène (es: avuandáre, tuve, ecc...). Le consonande doppie sonde assaije frequende in pringipie de parole, e onne 'nu suène cchiù forte rispette a le lore corrispettive singhele[19].

'A dieresi[cangecange 'a sorgende]

Pu fatte ca stonne 'nu sbuènne de omofone jndr'à 'u dialette tarandìne, certe vote 'nu crestiane jè costrette a fà distinziune pe mmienze de 'n'accende o de 'na dieresi; quest'urteme avène ausate pe indicà 'u iato 'mbrà doje consonande, pe esembie:

  • fiúre [fiori], fïure [figura];
  • pèsce [pesce], pésce [peggio], ecc...

Dissimilazione e assimilazione[cangecange 'a sorgende]

'A dissimilazione jè 'nu fenomene pu quale doje suène, acchiannese 'nzeccate 'nzeccate, tennene a differenziarse:

  • lat. cultellus - tar. curtíedde [coltello].

L'assimilazione se ave quanne 'a consonande iniziale de 'na parole se cange jndr'à consonande d'a seconna sillabe d'a parola stesse, in seguite a 'nandicipazione de l'articolazione fonetiche de quest'urteme:

  • lat. juscellum - tar. sciuscijlle [tipo di minestra].

Geminazione[cangecange 'a sorgende]

'Na particolarità ca zumbe subbete a l'uecchie de ce pa prima vote se iacche a leggere 'nu teste in dialette tarandìne, jè 'u fenomene d'a geminazione, o cchiù semblicemende raddoppiamende iniziale o sindatteche. Quiste jè 'nu fenomene de fonosindasse, cioè, pu fatte ca se perde 'a consonande finale de certe monosillabe (assimilazione fonosindatteche), 'a consonande iniziale d'a parole ca avène apprisse avène rafforzata.

Le prengepàle monosillabe ca donne luèche a 'a geminazione sonde:

  • a: a (preposizione);
  • e: e (congiunzione);
  • cu: con (sia come congiunzione, sia come preposizione);
  • addà: lì, là (avverbio);
  • aqquà: qui, qua (avverbio);
  • ogne: ogni (aggettivo indefinito);
  • cchiù: più (aggettivo e avverbio);
  • pe': per (preposizione);
  • : è (verbo essere);
  • : sei (verbo essere);
  • so': sono (verbo essere);
  • 'mbrà: tra, fra (preposizione);
  • tré': tre (numerale).

'U raddoppiamende iniziale jè indispensabbele jndr'à lènga orale pe capì 'u significate d'a frase:

  • hè fatte bbuéne [hai fatto bene];
  • è ffatte bbuéne [è fatto bene].

Cumme se vede jndr'à l'esembie, 'u rafforzamende d'a f se revèle fondamendale pu sienze de l'affermazione. 'Nà quacche otre esembie:

  • 'a máne [la mano] - a mmáne [a mano];
  • de pètre [di pietra] - cu ppètre [con pietra];
  • 'a cáse [la casa] - a ccáse [a casa].

Esembie cu 'a lènga tagliáne[cangecange 'a sorgende]

'U 'Mbierne de Dande (Claudio De Cuia)[20]

'Mmienze ô camíne nuèstre de 'sta víte
ij' me scè 'cchiève jndr'a 'nu vòsch'uscúre
ca 'a drètta vije addáne havè' sparíte.

Ma ci l'à ddà cundáre le delúre
de 'stu vosche sarvagge e 'a strada stòrte
ca jndr'o penzière me crèsce 'a pavúre.

Ma è tand'amáre ch'è pêsce d'a morte;
ma pe' ccundáre 'u bbéne ca truvéve,
hagghia parlà' de quèdda mala sòrte.

Ije mo' nò ssacce accum'è ca m'acchiève,
tand'assunnáte stáve a qquèdda vanne
ca 'a vije veràce te scè' 'bbandunéve.

Doppe ch'havè' 'rreváte tremelànne
già 'ngocchie a lle fenéte de 'sta chiàne,
ch'angòre ô côre dè' mattáne e affanne,

vedíve 'u cièle tutte a mmane-a-mmane
ca s'ammandáve d'a luce d'u sole
ca 'nzignalèsce 'a strate a ogne crestiáne...

Inferno - Canto I (Dante Alighieri)

Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura,
ché la diritta via era smarrita.

Ahi quanto a dir qual era è cosa dura
esta selva selvaggia e aspra e forte
che nel pensier rinova la paura!

Tant' è amara che poco è più morte;
ma per trattar del ben ch'i' vi trovai,
dirò de l'altre cose ch'i' v'ho scorte.

Io non so ben ridir com' i' v'intrai,
tant' era pien di sonno a quel punto
che la verace via abbandonai.

Ma poi ch'i' fui al piè d'un colle giunto,
là dove terminava quella valle
che m'avea di paura il cor compunto,

guardai in alto e vidi le sue spalle
vestite già de' raggi del pianeta
che mena dritto altrui per ogne calle...


'U 'càndeche de le crijatúre de San Frangísche (Enrico Vetrò)

Altísseme, ’Neputènde, Signóre bbuéne,
Túje so’ le làude, ’a glorie e ll’anóre e ogne bbenedizzióne.

A Tté súle, Altísseme, Te tòcchene,
e nnisciún’óme éte dègne de Te menduváre.

Lavudáte sije, Signóre mije, appríss’a ttutte le crijatúre Tóve,
spéče frátema mije mèstre sóle,
ca jé llúče d’u ggiúrne, e nn’allumenìsce a nnúje cu jidde.

E jìdd’é’ bbèlle e allucèsce cu sblennóre granne,
de Téje, Altísseme, annùče ’u valóre.

Lavudáte sije, Signóre mije, pe’ ssòrem’a lúne e lle stèdde:
’ngíele l’hé crijáte lucénde, sobraffíne e vvalènde, e bbèdde.

Lavudáte sije, Signóre mije, pe’ ffráteme ’u víende,
e ppe’ ll’àrie, le nùvele, ’u chiaríme e ogne ttìjembe,
ca cu chìdde a lle crijatúre Tóve le fáče refiatà.

Lavudáte sije, Signóre mije, pe’ ssòreme l’acque,
ca jé ùtele asséje, terragnóle, prizziósa e cchiáre.

Lavudáte sije, Signóre mije, pe’ ffráteme ’u fuéche,
ca cu jìdde allumenìsce ’a nòtte:
e jidd’è’ bbèlle, allègre, pastecchíne e ffòrte.

Lavudáte sije, Signóre mije, p’a sóra nòstra màtra tèrre,
ca ne mandéne e nn’ènghie ’a vèndre,
e ccàcce numúnne de frùtte e ppúre fiúre d’ogne cculóre e ll’èrve.

Lavudáte sije, Signóre mije, pe’ cchidde ca perdònene p’amóre Túve
E ssuppòrtene malatíje e ttrìbbule.

Vijáte a cchìdde ca l’honna ssuppurtà cu rrassignazzióne,
ca da Téje, Altísseme, honn’essere ’ngurunáte.

Lavudáte sije, Signóre mije, p’a sóra nostra morta d’u cuèrpe
ca da jèdde nisciún’ome ca refiáte po’ scambáre:
uàje a cchìdde c’honna murè jind’a’ le puccáte murtále;
vijáte a cchìdde ca jedde à dda truvà jind’a’ Vulundà’ Ttója Sandísseme,
ca a llóre ’a secònna mòrte no ’nge l’à ddà ffa’ mále.

Lavudáte e bbenedecíte ’u Signóre mij’ e dečíteLe gràzzie
E sservíteLe cu grànna devuzzióne.

Cantico delle creature (Francesco d'Assisi)

Altissimu, onnipotente bon Signore,
Tue so' le laude, la gloria e l'honore et onne benedictione.

Ad Te solo, Altissimo, se konfano,
et nullu homo ène dignu te mentovare.

Laudato sie, mi' Signore cum tucte le Tue creature,
spetialmente messor lo frate Sole,
lo qual è iorno, et allumeni noi per lui.

Et ellu è bellu e radiante cum grande splendore:
de Te, Altissimo, porta significatione.

Laudato si', mi Signore, per sora Luna e le stelle:
in celu l'ài formate clarite et pretiose et belle.

Laudato si', mi' Signore, per frate Vento
et per aere et nubilo et sereno et onne tempo,
per lo quale, a le Tue creature dài sustentamento.

Laudato si', mi' Signore, per sor Aqua,
la quale è multo utile et humile et pretiosa et casta.

Laudato si', mi Signore, per frate Focu,
per lo quale ennallumini la nocte:
ed ello è bello et iocundo et robustoso et forte.

Laudato si', mi' Signore, per sora nostra matre Terra,
la quale ne sustenta et governa,
et produce diversi fructi con coloriti flori et herba.

Laudato si', mi Signore, per quelli che perdonano per lo Tuo amore
et sostengono infirmitate et tribulatione.

Beati quelli ke 'l sosterranno in pace,
ka da Te, Altissimo, sirano incoronati.

Laudato si' mi Signore, per sora nostra Morte corporale,
da la quale nullu homo vivente po' skappare:
guai a quelli ke morrano ne le peccata mortali;
beati quelli ke trovarà ne le Tue sanctissime voluntati,
ka la morte secunda no 'l farrà male.

Laudate et benedicete mi Signore et rengratiate
e serviateli cum grande humilitate..


Note[cangecange 'a sorgende]

  1. 1,0 1,1 Dumeneche Ludovico De Vincentiis, Vocabolario del dialetto tarantino in corrispondenza della lingua italiana, Arnaldo Forni Editore, Tarde, 1872.
  2. Vocabbole de origgene greche:
    • celóne > χελώνη (kelóne) [tartaruga];
    • cèndre > κέντρον (kèntron) [chiodo];
    • ceráse > κεράσιον (keròsion) [ciliegia];
    • mesále > μεσάλον (mesálon) [tovaglia];
    • àpule > απαλός (apalós) [molle];
    • tràscene > δράκαινα (drákaina) [tipo di pesce].
  3. Vocabbole de origgene latine:
    • dìleche > delicus [mingherlino];
    • descetáre > oscitare [svegliare];
    • gramáre > clamare [lamentarsi];
    • 'mbise > impensa [cattivo, malvagio];
    • sdevacáre > devacare [svuotare];
    • aláre > halare [sbadigliare].
  4. 4,0 4,1 Walter Wartburg, Die Entstehung der romanischen (p. 139), 1951.
  5. AA.VV., L'Italia linguistica odierna e le invasioni barbariche in "Rendiconti Cl. di Sc. Mor. e st. della Regia Accademia d'Italia" (7.3 pp. 63-72 e ss.), 1941.
  6. Benvenuto Aronne Terracini, Italia dialettale di ieri e di oggi, 1958.
  7. Giuliano Bonfante, Latini e Germani in Italia (pp.50-51), Brescia, 1965.
  8. Vocabbole de origgene longobbarde:
    • sckife > skif [piccola barca];
    • ualáne > gualane [bifolco].
  9. Vocabbole de origgene frangese:
    • fesciùdde > fichu [coprispalle];
    • accattáre > achater [comprare];
    • pote > poche [tasca];
    • 'ndráme > entrailles [interiora].
  10. Vocabbole de origgene arabe:
    • chiaúte > tabut [bara];
    • masckaráte > mascharat [risata].
  11. Vocabbole de origgene spagnole:
    • marànge > naranja [arancia];
    • suste > susto [tedio, uggia].
  12. Rosa Anna Greco, Ricerche sul verbo nel dialetto tarantino, in "Rivista di Studi linguistici salentini" (vol. 6 pp. 71), Congedo, Lecce, 1973.
  13. 13,0 13,1 Necole Gigante, Dizionario della parlata tarantina. Storico critico etimologico, Mandese, Tarde, 2002.
  14. Gerhard Rohlfs, La perdita dell'infinito nelle lingue balcaniche e dell'Italia meridionale (pp.733-744), 1958.
  15. Gerhard Rohlfs, Grammatica storica della lingua italiana e dei suoi dialetti (p. 261).
  16. Giuanne Battista Mancarella, Distinzioni e modifiche nel Salento (p. 48), Bare, 1981.
  17. Margherita Monreale, Observaciones acerca del uso del verbo sin contenido semàntico, in "Annali" della Facoltà di Lingue e letterature straniere di Bari (pp. 27-90), 1966.
  18. Margherita Monreale, Tomo v me voy, in "Vox Romanica" (pp. 13-55), 1966.
  19. 19,0 19,1 19,2 Claudio Di Cuia, Vocali e consonanti nel dialetto tarantino, Mandese, Taranto, 2003.
  20. Claudio De Cuia, U Mbiérne de Dande, Editrice Tarentum, Tarde, 1976.

Bibliografije[cangecange 'a sorgende]

  • Domenico Ludovico De Vincentiis - Vocabolario del dialetto tarantino in corrispondenza della lingua italiana (Ristampa anastatica edizione di Taranto del 1872) - Arnaldo Forni Editore - Sala Bolognese, 1977.
  • Rosa Anna Greco - Ricerca sul verbo nel dialetto tarentino (dalla rivista Studi Linguistici Salentini volume VI) - Congedo Editore - Lecce, 1973
  • Paolo De Stefano - Saggi e ritratti di cultura ionica - Scorpione Editrice - Tarde, 1985
  • Giancinto Peluso - Ajère e ôsce. Alle radici del dialetto tarantino - Edizioni Bnd - Bare, 1985
  • Nicola Gigante - Dizionario critico etimologico del dialetto tarantino - Piero Lacaita Editore - Mandurie, 1986
  • Nicola Gigante - Dizionario della parlata tarantina. Storico critico etimologico - Mandese Editore - Tarde, 2002
  • Claudio De Cuia - Vocali e consonanti nel dialetto tarantino - Mandese Editore - Tarde, 2003
  • Campanini - Carboni - Il dizionario della lingua e della civiltà latina - Paravia - Torine, 2007

'Ndruche pure[cangecange 'a sorgende]

Collegamiende fore a Uicchipèdie[cangecange 'a sorgende]