Cripte d'u Redentore

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.
Cripte d'u Redentore
Cripte d'a Madonne d'a Grotte
AuseChiaute
Chiesere
Localizzazzione
StateItaglie Itaglie
ComuneTarde
Dimensioni
Superficie14.5
Scavi
ArcheologheLuigge Viola
Cripte d'u Redentore
StateItaglie Itaglie
Reggione Pugghie
Località Tarde
Coordinate40°27′50″N 17°15′47″E / 40.463889°N 17.263056°E40.463889; 17.263056{{#coordinates:}}: non ge pozze avè cchiù de 'nu tag prengepàle pe pàgene
Releggionecattoliche
DiocesiTarde
Stile architettonicobizzandine

'A cripte d'a Madonne d'a Grotte ète 'na chiesere rupestre ipoggèe ca se iacchie jndr'à 'u comune de Tarde.

Origginariamende ere 'nu chiaute andiche a camere romane de età 'mberiale ca s'acchie in via Terni, collegate cu 'n'andiche puzze d'acque sorgive. 'A grotte, a forme de cerchie d'u diametre de cchiù o mene uette metre, tène le parete 'ngiuppinate da affresche de granne valore artisteche ca resalene a le inizie d'u XII sechele. 'A cripte faceve parte d'a Chiesere de Sanda marije de Murivetere, achiuse a 'u culte jndr'à 'u 1578 da Monzignore Lelio Brancaccio.

'A tradizione 'nfatte dice ca jndr'à cripte se celebbrò 'u prime culte crestiane seconde 'a liturgije Bizzandine. Jndr'à 'u XII sechele avenìe corredate da affresche belle assaije 'mbrà le quale'u "Criste Pantocratore 'mbrà san Giuanne e 'a Vergine" jndr'à l'abside, e sus a le parete de late onne state decorate cu figure de le sande "San Basilio", "Sant'Euplo" e "San Biagge" .

Apprisse 'u XIII sechele 'a cripte avenìe abbandunate pe 'nu sacche de sechele, probabilmente perché eccessivamente periferica rispetto alla città, fino alla sua riscoperta nel 1899 da parte dell'archeologo Luigi Viola[1], duranne l'esecuzzione de certe fatije jndr'à 'na probbietà soje e inaugurate 'u 13 febbrare d'u 1900. Jndr'à marze d'u 1979, grazie a 'na petizine de l'Arcivescove de Tarde Monzignore Guglielme Motolese, se decedìe de 'ndervenìe pu recupere sue, realizzanne opere de consolidamende e de salvaguardie d'a strutture.

Jndr'à 'u dcemmbre 2011 'u site avenìe riaperte a 'u pubbleche[2].

'A leggende de San Pitre[cangecange 'a sorgende]

'A devozione popolare forte forte, facìe de quidde luéche 'u tiatre d'a leggende sus 'a prime evangelizzazzione crestiane de Tarde.

Accumme resulte da 'a "Historia Sancti Petri", l'Apostole Pitre avere sbarcate verse l'ore terze jndr'à 'u puérte d'a cetate, apprisse 'na soste jndr'à quedde ca osce a die éte l'Isole de San Pitre. San Pitre vuleve bbevere, e scìe verse stu luéche sacre addò se iacchiave 'u puzze, vecine a 'u quale se 'nzippave 'a granne statue de bronze de 'na divinità pagane, probbabbilmende Zeus: jndr'à 'u mumende jndr'à 'u quale 'u sande s'avere fatte 'u segne d'a croce pe dedicà 'u site a Giuanne 'u Battiste, 'a statue se scuasciò.

Stu fatte avène rappresendate jndr'à 'u dipinde "Ingresse de San Catavete a Tardce", fatte da 'u pettore Giuanne Caramia jndr'à 'u 1675, pe 'ngiuppinà 'a parete de late d'u vestibbole d'a Cattedrale de San Catavete.

Note[cangecange 'a sorgende]

  1. 'A Cripte d'u Redentore sus a 'u Site d'u Comune de Tarde
  2. Redentore, inaugurate 'a cripte restaurate - Corriere del Mezzogiorno

Bibbliografije[cangecange 'a sorgende]

  • Cosime Tamiane Fonseca, Civiltà rupestre in Terra Jonica, Melane-Rome 1970, p. 216, tav. 207;
  • Pitre Massafra, Sotto peso di scomunica. Lelio Brancaccio e l’antichissima città (1574 – 1599), Scorpione editrice, Tarde (2007);
  • Ambrogge Merodio, Istoria tarentina, a cura di C.D.Fonseca, Mandese, Tarde (1998);
  • Cesare Giulio Viola, Pater, Scorpione editrice, Tarde (1998).

'Ndruche pure[cangecange 'a sorgende]

  • Tarde Portale Tarde: accede a le vôsce de Uicchipèdie ca parlane de Tarde e d'u territorie sue