'Mbere Ottomane

Ce tìne probbleme sus 'a visualizzazzione de le carettere, cazze aqquà.
Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.


'Mbere Ottomane
'Mbere Ottomane – Bandiera'Mbere Ottomane - Stemma
(dettagli) (dettagli)
Motto: el-Muzaffer daiman ('U sembre vittoriuse)
Date amministrative
Nome combleteSublime state ottomane
Nome ufficialeOsmanlı İmparatorluğu
دولت عالیه عثمانیه
Devlet-i Aliye-i Osmaniye
Lènghe ufficialeturche (scritte jndr'ô alfabbete arabe cangiate)
Lènghe parlatearabe, albanese, greche, armene, ebraiche
CapitaleIstanbul (dope l'1453)
Otre capitaleSöğüt (1299–1326)
Bursa (1326–1365)
Edirne (1365–1453)
Politeche
Forme de guverneSultanate
SultaneDinastie ottomane
Nascite1299 cu Osman I
Fine1 novèmmre 1922 cu Mehmet VI
CauseCadute de le 'Mbere Ottomane
Territorije e populazzione
Bacine sciugrafecheVicine Oriende, Medie Oriende, Balcane, Egitte
Territorije origgenaleAnatolie
Massime estensione12.000.000 km² ca. nel 1590 ca.
Populazzione35.350.000 nel 1856;
20.884.000 nel 1906;
18.520.000 nel 1914;
14.629.000 nel 1919
Economije
ValuteAkçe
Releggione e suggetate
Releggione de StateIslam
Releggiune minoritarieChiese ortodosse
Evoluzione storeche
Precedute da 'Mbere Bizandine
Sultanate de Rum
Sultanate danishmendide
Beilikate de Karaman
Succedute daTurchie Turchie
bandiera Grecie 1822-1969
e otre

Ôsce 'Mbere Ottomane stè a segnefecà le 'mbere funnate da le Turche ottomane, probbabbilmende già jndr'ô 1299, 'n condinuazione cu 'u Sultanate selgiuchide de Rum. 'U nome derive da quidde d'u funnatore de fatte d'a dinastie regnande, Osman I. Le 'mbere ottomane dure sine a 'u 1923, quanne nasce l'odierne Repubbleche de Turchie.

Storie[cangecange 'a sorgende]

L'espanzione[cangecange 'a sorgende]

L'avanzate de le turche ottomane fù veloce veloce: jndr'ô 1354 jidde arrevàrene cchiù nnande d'u stritte de le Dardanelle, jndr'ô 1361 pigghiarene Adrianopoli, jndr'ô 1389, a seguite d'a battagghie ditte Kosovo Polije, squasciarene 'u regne de Serbie e jndr'ô 1393 pigghiarene 'u regne de Bulgarie, arrevanne a minaccià l'Ungherie. 'U re ungherese Sigismondo tende de fermalle ma fù sconfitte jndr'à battagghie de Nicopoli jndr'ô 1396.

L'avanzate de le Ottomane fù bloccate da 'u venè fore d'u granne 'mbere de Tamerlane, ca jndr'ô 1402 le sconfisse 'n mode assaje pesande jndr'à battagghie de Ankara, pigghianne prigioniere 'u stesse sultane Bayezid I Yildirim ('a Folgore). Ad 'a muèrte d'u sovrane turco-mongole tuttavie 'u soje 'mbere se squasciò e le Ottomane puterene risorgere dope 'nu luènghe timbe de 'nderregne e repigghià de nuève 'a lòre avanzate sotte 'a guide d'u sultane Murad II ca, jndr'ô 1444, a Varna en:Varna#Battle of Varna en:John Hunyadi sconfisse 'na armate comboste da Serbe, Polacche e Ungherese.

Jndr'ô 1453 sotte 'u sultane Mehmet II (Maometto II), ditte cchiù nnande Fatih (Conguistatore), le 'Mbere Ottomane conguiste Costantinopoli, facenne cadè 'na vote pè totte le 'Mbere Romane d'Oriende. Dope quèste conguiste, Costantinopoli cange nome e devende Istanbul[1] - pure ce, a levelle diplomatiche, se decide de tenè 'u nome ufficiale de Qusṭanṭīniyye fin quasi al XX secolo - e divenne la nuova capitale dell'impero, con la chiesa dedicata alla Divina Sapienza (Hagia Sophya, ce vuè dìce Sande Sofia) trasfurmate jndre 'na moschee ca quidde nome comungue tenè (Aya Sofya). Sulamende 'a resistenze de le Ungherese jndr'ô assedie de Belgrado d'u 1456 e accussì 'a prigionie jndr'à Frange e jndr'à Itaglie d'u sfortunate prengepe Cem, frate de Bayezid II, permise 'na pause de cirche 70 anne de l'espanzione verse le regne crestiáne d'Europe.

'U spannaminde d'u Sultanate ottomane jndre 'a direzione de l'Europe conseguì 'nu nuève resultate cu l'assedie de l'isole de Rodi ed 'a sanguinose conguiste de Otranto jndr'ô 1480. Sulamende 'a muèrte de Maometto II - seguite da 'nu conflitte dinasteche 'mbrà le dò figghie - permette de fare sparèscere le Turche d'a cetate pugghiese e de luà Rodi a l'accerchiamende.

Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Battagghie de Otranto.

Cchiù nnande le Ottomane spustarene 'a lòre attenzione a oriende, spannende le lòre domine jndre deverse reggione de l'Asie e d'u Nordafrica, guidate da granne sultane, cumme Selim I – ca squasce 'u Sultanate mamelucche de Sirie ed Egitte e conguiste totte le paise arabe d'u Vicine Oriende.

Armature ottomane (Chiese de S. Pitre - Bodrum)

Cu Solimano 'u Magnifiche le turche tendarene n'otra vote 'a strade de 'na espanzione jndre le Balcane, le Ottomane trasèrene accusì nuovamende jndre ô condraste cu le regne europee pè 'u predominie sus ô Mar Mediterraneo. Jndr'ô 1521 pigghiarene Belgrado, jndr'ô 1522 Rodi, jndr'ô 1526 jndr'à battagghie de Mohács sconfissere 'u re d'Ungherie e Boemie Luigi II, ca murì jndre 'a battagghie. Jndr'ô 1529 assediarone pure Vienna, ca però non ge se face conguistà. Cadde 'nvece jndr'à mane turche 'a capitale ungherese de Buda (1541), dope 'nu luènghe e sanguinose assedie. Dope 'a cadute de le cchiù granne cetate ungherese jndr'à mane turche (Belgrado, Pécs, Buda, ...), assaje State danubiane se accordarene pè 'a sottomissione formale ad 'a Puerte ('mbegnandose a 'u pajamende de 'na tasse), 'n cange de 'na quase comblete libbertà de azione. Accussì fecere, 'mbrà le otre, 'a Repubbleche de Ragusa, 'u Mondegnure, a Transilvanie (erede de le 'ndipendenze ungherese), 'a Moldavie e 'a Valacchie.

'A battagghie de Lepanto[cangecange 'a sorgende]

Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Battagghie de Lepanto (1571).

Jndr'ô 1570, sotte 'u sultane Selim II, le turche pigghiarene Cipre, possedimende veneziane, provocanne 'a reazione d'u munne crestiáne.

Jndr'ô 1571 le flotte de le paise europee – 'ô cui stuezze cchiù numerose ere costituite d'a flotte de Venezia a 'u cumanne d'u soje future doge Sebastiano Venier, da quèdde 'mberiale spagnole de don Juan d'Austria (comandante supreme de le flotte ca pigghiavane parte), da le sckife de Genova, guidate da Gianandrea Doria, da quèdde de le Cavaliere de Rodi, cu 'u lòre Gran Maestre, da quèdde d'u Ducate de Savoia, condotte da Andrea Provana di Leinì e d'a flotte pontificie, affidate a Marcantonio Colonna- purtarene le Ottomane a subì 'na pesande sconfitte a Lepanto.

'U decline[cangecange 'a sorgende]

L'espanzione e 'u decline de le 'Mbere Ottomane, 1481-1683

Jndre le sèchele XVI e XVII 'a 'nfluenze de le Ottomane sus a le Balcane arrive a 'u punde massime. Jndr'ô 1683 le turche tendarene n'otra vote le 'mbrese de assedià Vienna e de squascià le 'Mbere asburgiche. Jidde fùrene però sconfitte jndr'à battagghie de Vienna da 'na coalizione multinaziunale guidate da Giuanne III Sobieski re de Polonie-Lituanie. Fù l'inizie d'u periode de decadenze d'u Sultanate.

Jndr'ô 1821 jidde aví da affrondà 'a volontà de 'ndependenze d'a Grecie. Arrevàrene ajute da quase totte le naziune europee e, ad 'a fine, cu 'a pace de Adrianopoli d'u 1829, le Turche vennere sconfitte e onne dovute recanoscere le 'ndependenze d'a Grecie. Jndr'ô 1830 'u granne 'mbere islamiche subì n'otre colpe cu 'a pigghiate de Algeri da parte d'a Frange.

Jndr'ô 1839 'u sultane promosse le Tanzimat, "reforme" atte a reorganizzà e a fà devendà cchiù efficiente 'u granne 'mbere.

Jndre 'u corse d'u XIX sèchele le 'Mbere vide pò devendà sembre cchiù piccenne le proprie dominie europee cu le 'ndependenze d'a Serbie, d'a Romanie cu l'aunificaziune de Moldavie e Valacchie, d'u Mondegnure e d'a Bulgarie e 'u spanneminde de quiste State e d'a Grecie a le danne de le Ottomane. Le condinue spanneminde territoriale de le nuève State balcaniche fùrene sanzionate, 'n particolare, d'a Pace de Santo Stefano e da 'u Congresse de Berline d'u 1878.

'Mbere Ottomane jndr'ô 1911

Jndr'ô 1908 le 'mbere, oramaje jndre 'na crise profunne, subbì 'a cosiddette rivoluzione de le "Sciuvane Turche". 'U movimende ere comboste da 'ndellettuale e ufficiale ca vulevane trasfurmà le 'mbere, assaje arretrate da 'u punde de viste economeche, jndre 'na muderne monarchie costituzionale. Jndr'à estate de quèdde anne alcune ufficiale marciarone cu 'u lòre esercite condre Istanbul, costrengenne 'u sultane a concedere 'na costituzione.

'U nuève reggime tende de mudernizzà 'u paise, me non ge riusce a resolvere 'u probbleme de le rapporte cu le popule europee ca erene angore sottomisse a le Ottomane e ca se coalizzarone veloce veloce condre de lòre. Jndr'ô 1911 le 'Mbere aví da combattè condre l'Itaglie 'na uerre pè 'u condrolle d'a Tripolitanie e d'a Cirenaiche. L'Itaglie, guvernate jndre quèdde epoche da Giuanne Giolitti, invie 'nu contingende de 100.000 crestiáne e jndr'ô 1912 le turche fùrone costrette a firmà 'a pace de Losanna cu 'a quale lassavane 'u territorie libiche a l'Itaglie, pigghianne però 'na sovranità releggiose sus a le populazziune musulmane d'u puèste.

Jndr'ô stesse 1912, le Ottomane onne dovute affrondà 'na coalizione furmate da Serbie, Mondegnure, Grecie e Bulgarie jndre quèdde ca fù chiamate 'a Prime uerre balcaniche. Le 'Mbere fù sconfitte jndre picche mise, e aví dovute lassà totte le territorie ca tenève jndr'à Europe, ad eccezziune de 'nu piccele stuezze d'a Tracie oriendale. L'anne dope però, cu 'a Seconne uerre balcaniche, le turche trasèrene jndr'à uerre 'nzieme a Grecie, Serbie e Romanie condre 'a Bulgarie, e dope 'a vittorie repigghiarene n'otre stuezze d'a Tracie, cu 'a quale putevane condrollà le stritte d'u Bosfore e de le Dardanelle.

Jndr'à Prime Uerre Mundiale le 'Mbere se alleò cu le 'Mbere Cendrale e cu jidde subì 'na sconfitte assaje pesande. Durande 'a uerre 'u guverne de le Sciuvane Turche, ca tenèvane paure ca le Armene ca stavane jndre le 'mbere putessere allearse cu le Russe, comingiarene a fà a 'na serie de massacre e deportazziune, recordate ôsce cu 'u nome de genocidie armene, e ca angore ôsce le autorità turche non ge recanoscene cumme fatte storeche.

Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce genocidie armene.

'U sultanate ottomane remane 'n vite fine a 'u novemmre d'u 1922, quanne se squasce a seguite d'a disfatte subite jndr'à uerre, e 'u soje urteme sultane Mehmed VI fù deposte.

Da le 'Mbere Ottomane ad 'a Turchie mudèrne[cangecange 'a sorgende]

'A Turchie seconne 'u Trattate de Sèvres d'u 1922. 'U stuezze tagliàne jè 'n verde scure

Dope 'a scunfitte le 'Mbere, già devendate assaje piccele territorialmente dope 'u Trattate de Sèvres, deve subbì pure l'occupaziune straniere, cu 'a Grecie ca pigghie 'a zone de Smirne e le esercite anglo-italo-frangise ca pigghiavene le reggione costiere. A guidà 'u movimende de 'ndependenze naziunale fù 'nu generale de l'esercite ottomane, Mustafà Kemal Pascià, ditte cchiù nnande Atatürk (attàne de le turche), ca se ere mise 'n mostre jndr'à vittoriuse battagghie de Gallipoli e ca avéve pure pigghiate parte ad 'a rivoluzione de le "Sciuvane Turche". Jndr'à uerra greco-turche d'u 1919-1922, Bretànneche, Tagliàne e Frangise preferirene scè fore da 'u paise, e le Grice onne dovute combatte da sule condre 'a riscosse turche. Jndre picche cchiù de dò anne le Grice fùrene assaje vote scunfitte e costrette a lassà Smirne. Jndr'ô novemmre d'u 1922 fù abolite 'u Sultanate e jndr'ô 1923 fù proclamate 'a Repubbleche Turche, de cui Atatürk fù 'u prime Presidende. Remase 'n vite pè picche 'a dignità califfale jndr'à persone de ‘Abdŭlmegīd II me jndr'ô 1924 'na Assemblee Naziunale convocate da Atatürk dichiare congluse quèste esperienze califfale, almene jndr'à linee dinasteche d'u casate ottomane.

Strutture e organizzaziune amministrative[cangecange 'a sorgende]

'A strutture amministrative ca stave jndre 'u granne 'mbere ere dominate da 'u sultane, ca tèneve cumme prime ministre 'nu gran visir. 'U sultane ere ajutate jndre funziune de guverne da 'nu personale amministrative e militare addestrate assaje bbuène e, specialmende, da jidde derettamende dependente. Spesse ,'nfatte, le funzionarie erene reclutate 'mbrà le schiave d'u sultane: se trattave de sciuvane crestiáne catturate jndre 'u corse de le conguiste o de le razzie, convertite ad 'a fede islamiche e pò arruolate jndr'ô esercite o 'nzerite jndre quadre amministrative. Dope 'a conguiste de Costantinopoli, 'a residenze ufficiale de le sultane turche fù 'u granniuse palazze d'u Topkapi ad Istanbul. Ad 'a sfarzose corte ottomane erene presende assaje eunuche, ca erene pè 'a maggior aprte nordafricane. Le 'mbere ottomane ere 'Mbere jndre 21 reggione, guvernate da 21 Pascià, ca tènevane a disposizziune 250 Bey. 'Mbortande funzionarie de le 'mbere erene le Giannizzere, 'na fanterie d'élite ca aví cumme soje punde de forze 'u precoce ause de l'artiglierije e ca sinnacò quacche vote pesantemende 'a vite polìteche de le 'mbere.

Note[cangecange 'a sorgende]

  1. Cumme affermate jndr'à relative vôsce d'a Encyclopédie de l'Islam, redatte da H. İnalcik, l'ortografije ﺍﺳﺘﻨﺒﻮﻝ ere già ausate jndre l'età selgiuchide pè referirse a Costantinopoli e 'a pronung "Istimboli" jè attestate ad 'a fine d'u XIV sèchele, mendre già jndr'ô XII sèchele jndr'à armene 'a cetate ere chiamate Stampol.

Bibliografije[cangecange 'a sorgende]

  • C. Imber, The Ottoman Empire. The Structure of Power, Palgrave MacMillan, Basingstoke-New York 2002.
  • R. Mantran (a cura di), Storia dell’Impero ottomano, Argo, Lecce 1999
  • J. McCharty, I turchi ottomani. Dalle origini al 1923, Ecig, Genova 2005
  • Donald Quataert, L' Impero Ottomano, Salerno, Roma 2008
  • S. Faroqhi, L'impero ottomano, "Universale Paperbacks", Il Mulino, Bologna 2008
  • H. İnalcık, The Ottoman Empire. The Classical Age. 1300-1600, 2nd ed., Phoenix, London 1995
  • S. J. Shaw, History of the Ottoman Empire and Modern Turkey, 2 voll., C.U.P., Cambridge 1976 (traduz. italiana parziale in A. Bombaci- S. J. Shaw, L’Impero ottomano, Utet, Torino 1980)
  • N. Itzkowitz, Ottoman Empire and Islamic Tradition, The University of Chicago Press, London-Chocago 1972

Vôsce cullegate[cangecange 'a sorgende]

Collegaminde fore a Uicchipèdie[cangecange 'a sorgende]