Raffaelle Sanzio

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.

Presunde autoritratte

olie sus 'a taule, 45 x 33 cm, 1506, Uffizi, Firenze

Raffaelle Sanzio (Urbino, 6 abbrile 1483 – Rome, 6 abbrile 1520) ha state 'nu pettore e architette tagliàne , 'mbrà le cchiù famuse d'u Rinascimende tagliàne.


Biografije[cangecange 'a sorgende]

'A formazione artistiche (1483 - 1504)[cangecange 'a sorgende]

Madonna cu 'u Piccinne

affresco, 97 x 67 cm, 1498, Casa Santi, Urbino

Raffaelle ha nate a Urbino «l'anne 1483, jndr'à 'nu venerdie sande, [1] a le ttrede de notte, figghje de Giuanne de' Santi, ca ere 'nu pittore ca non g'ere assaje brave, ma ere sembre n'omme de ingegne bbuene e abituete a 'ndirizzà le figghje pe quedda via bbone ca pe sfortune non ge l'avere fatte vedè quanne jidde ere piccinne». [2]

Raffaelle ha state 'u prime e uniche figghje de Giuanne Santi e de Magia de Battista de Nicola Ciarla, 'a mamese ca pò more 'nu picche de timbe apprisse, 'u 7 ottommre 1491. L'attene, assaje canusciute jndr'à cetate de Urbino, pittore e autore de 'na storie d'a pitture condemboranea in verse, se 'nzurò n'otra vote cu 'na certa Bernardina, e avìe da jedde 'a figghja Elisabetta.

Angele

o/tv, 31 x 27 cm, 1501, Tosio-Martinengo, Brescia

Raffaelle 'mbarò le prime cose d'u disegne e d'a pitture jndr'à botteghe de l'attene, «onde non passarono molti anni che Raffaello, ancor fanciullo, gli fu di grande aiuto in molte opere che Giovanni fece nello stato d'Urbino». [3] Avveramende, Raffaelle tenève sulamende undece anne quanne l'attene murìe 'u 1° agoste 1494, e non ge se sape cumme ha fatte 'u pittore uagnone pe arrevà jndr'à botteghe d'u Peruggine: non ge pare 'nfatte vere 'a notizie d'u Vasari ca dice ca Raffaelle avere state allieve d'u Peruggine apprime ca muresse l'attene e a mamese. [4] Jè comungue certe ca «studiando Raffaello la maniera di Pietro, la imitò così appunto e in tutte le cose, che i suoi ritratti non si conoscevano dagli originali del maestro, e fra le cose sue e di Pietro non si sapeva certo discernere». [5]

S'a ritenute de vedè n'intervente sue jndr'à tauele d'a Natività d'a Madonne d'a chiesera de Sanda Marie Nove a Fano, combiute jndr'à 'u 1497, e jndr'à l'affresche d'u Colleggie d'u Cambie a Perugia, d'u 1498, ma pare ca 'a prima opera soje p'a quale se pò dà 'nu reale credite attributive jè 'a Madonne d'u Piccinne, affreschete jndr'à camera addò se penze ha nate, jndr'à Casa Santi a Urbino, ca jè cchiù o mene d'u 1498.

'U 10 decemmre 1500 'u magister Rafael Johannis Santis de Urbino e Evangeliste da Pian de Meleto avèrene da le sore d'u convende de Sand'Agustine a Cetate de Castidde 'a commissione d'a Pala d'u beate Nicola da Tolentino, spicciete 'u 13 settemmre 1501. Ruvenete da 'nu terramote jndr'à 'u 1789, fu destrutte e disperse - le doje tavule cu le mirachele d'u beate a Detroit e quedde de l'Eterne a 'u Musee de Capodimonte sonde attribuite a Evangeliste - se recanosce sicuramende cumme parte de quedda pala e de mane soje l'Angele cunservete jndr'à Pinacoteche Tosio-Martinengo de Brescia; pure 'u frammende de l'Angele d'u Louvre jè attribuite a Raffaelle.

Abbevescemende

o/tv, 52 x 44 cm, 1501, Museu de Arte, San Paolo

Manghe 'a documendazione sus a l'opere ca onne state fatte cchiù o mene jndr'à 'u 1501: 'a Madonne leggende cu 'u Piccinne e 'a Madonne cu 'u Piccinne e le sande Gerolamo e Frangische de Berline e 'u San Sebastiane de l'Accademia Carrara de Bergamo, tutte de ispirazione perugginesche, 'nvece 'a commissione ca le fu fatte sembre jndr'à quidde anne da le clarisse de Monteluce, vecine a Perugge, de 'na Incoronazione d'a Madonna, non ge fu spicciete maje da jidde e a tavule, 'nfine fu eseguite da Giulie Romano, fu cunzignete a le sore sulamende cinghe anne apprisse 'a morte d'u Maestre.

L'Abbevèscemende de San Paolo d'u Brasile s'acchieve jndr'à l'Ottecinde jndr'à 'na collezzione scozzese e fu vennute a 'u Musee brasiliane cumme opere de Mariano de ser Austerio; 'a critiche, ca ere già scuasciete sus a l'attribbuzione 'mbrà 'u Peruggine e Raffaelle, jè osce a die concorde pe attribuirla a Raffaelle, acchianne precisamende 'na chiare ispirazione d'u maestre de Cetate d'a Pieve, aunìte comungue a referimende a 'u Pinturicchie - jndr'à 'u paessagge, jndr'à le particolere d'a decorazione d'u sarcofago e jndr'à preziosità de le vestiti de le personagge - seconne l'indicazione d'u Longhi, ca ere 'nu sostenitore de n'influsse, jndr'à le prime anne d'u sechele, de le mode d'u raffinete maestre peruggine.

Angore mutive d'u Peruggine sonde presende jndr'à Crocefissione cu doje angele, 'a Madonne e le sande Gerolamo, Maddalena e Giuanne Evangeliste, ca fu appettete p'a chiesera de San Dumenece de Cetate de Castelle e jè dette pure Crocefissione Mond da 'u nome d'u collezioniste 'nglese ca l'ha vennute a National Gallery de Londre jndr'à 'u 1924, e porte a le pide d'a croce 'a firme «Raphael Urbinas P.».

L'Ingoronazione d'a Vergine o o «Pala Oddi», purcè commessa jndr'à 'u 1502 da Maddalena de l'Oddi p'a chiesera peruggine de San Frangische, spicciò, apprisse 'a requisizione fatte da le Frangise jndr'à 'u 1797, a Pinacoteche Vaticane. Non ge convinge 'a disposizione a doje piane - le apostole da 'u vasce uardene a l'ingoronazione ca avene in ciel - mendre Raffaelle se sforze de varià atteggiaminde e 'spressiune, testimonianne accussì 'na ricerche personele.

P'a chiesera de San Frangische de Cetate de Castelle fu commissionete da 'a famigghje Albizzini 'u Sposalizio d'a Vergine, addò restò fine a 'u 1798 pe passà a Accademie de Brera jndr'à 'u 1806; combiute jndr'à 'u 1504, jè firmete sus a 'u fregie d'u portico d'u tembie «Raphael Urbinas». Jè debitore de doje dipinte d'u Peruggine; d'a Consegne de le chiave d'a Cappella Sistine e soprattutte de l'analoghe Matrimonie, osce a die a Caen, ca 'u Maestre umbre avere appene spicciete de appettà p'a Cattedrele de Perugge. Raffaelle mazzesce e 'nzieme fece cchiù 'mbonende l'architetture d'u tembie ca, allundanete prospetticamende, pigghje 'na funzione de asse de referimende p'a disposizione circolere de le figure ca stonne in prime piane.

L'epigrafe d'u chiaute de Raffaelle, ca ste jndr'à 'u Pantheon de Rrome dice accussì: "Quiste jè Raffaelle p'u quale 'a nature tenève paure de essere sconfitte, quanne ere vive, de murè p'a morta soje" ("Questi è quel Raffaello per cui la natura temette di essere vinta, mentr'era vivo, di morire, per la sua morte")

'U periode fiorendine (1505 - 1508)[cangecange 'a sorgende]

Pala Colonna

o/tv, 98 x 68 cm, 1504, Metropolitan, New York

Jndr'à l'autunne d'u 1504 Raffaelle jè a Firenze, forse raccomandete a 'u gonfaloniere Pitre Soderini da Giuanna Feltria, figghje de Federiche da Montefeltro e mugghere de Giuanne d'a Rovere. Arrevete a Firenze e «fatta amicizia con alcuni giovani pittori, tra furono Ridolfo Ghirlandaio, Aristotile S. Gallo, [6] ed altri, fu nella città molto onorato e particolarmente da Taddeo Taddei, il quale lo volle sempre in casa sua ed alla sua tavola, come quegli che amò sempre tutti gli uomini inclinati alla virtù»,[7] p'u quale Raffaelle facì jndr'à 'u 1506, 'a Madonne d'u prate de Vienna - ca 'u Vasari giudechesce angore jndr'à 'u mode d'u Peruggine e, forse l'anne apprisse, 'a Madonne Bridgewater de Londre, «molto migliore», purcè jndr'à 'u frattimbe Raffaelle studianne «studiando apprese». [8]

'U sogne d'u cavaliere

o/tv, 17 x 17 cm, 1505, National Gallery, Londre

Raffaelle avere arrevete a Firenze avenne angore 'nu sacche de commissiune da combletà: jndr'à 'u 1503 avere ricevute l'incareche, da le sore d'u convende de Sant'Andonie a Perugge, de 'na pale d'altare, 'a Pala Colonna, ca avìe 'na longa elabborazione, sonde visibbile le differenze 'mbrà 'a lunette angore «umbre» e 'u gruppe «fiorendine» d'a tavule cendrele. Spicciete jndr'à 'u 1506, 'u comblesse d'a pala tenève, a parte l'elemende cendrele e a lunette - mò a 'u Metropolitan Museeum de New York - cinghe tavulette ca furmavene 'a predella: 'u Sande frangeschene e 'u Sand'Andonie da Padova, mò a Dulwich, 'a Pietà mò a Boston, 'a Sciute a 'u Calvarie, mò a National Gallery de Londra e l'Orazione jndr'à l'orte, ca pure jedde ste a 'u Metropolitan de New York. 'U comblesse fu 'nfatte smembrete e vennute da le sore de Sand'Andonie jndr'à 'u 1677 a 'u peruggine Andonie Bigazzini, e da quiste arrevò a famigghja romane d'a quale ha pigghjete 'u nome, pò a le Borbone de Napule e da aqquà fine in Spagna jndr'à 'u 1861 e a fine jndr'à le State Aunìte d'America jndr'à 'u 1901.

Le Ttre Grazie

o/tv, 17 x 17 cm, 1505, Mosée Condé, Chantilly

Jndr'à 'u Sogne d'u Cavaliere, combosizione ca pare semblice, ma ca jè 'u resultete de 'na ricerche sottile de equilibbrie de le masse ca stonne in prime piane e de le piane ca degradane jndr'à 'u funne, Raffaelle affrondò 'nu teme gradite a le ambiende 'ndellettuale fiorendine, impregnate de neo-platonismo: quidde de l'esortazione a 'u bbene, a 'u scacchiaminde de le piacere de l'anime cchiuttoste ca de quidde d'u cuerpe. Seconne Andrè Chastel [9] l'iconografie d'u dipinde pigghje le fonde sue da 'u poeme de Silio Italico Punica, acchiete da l'umaniste Poggio Braccolini jndr'à 'u 1417, e da 'u Somnium Scipionis de Macrobio: jndr'à 'u sogne, Scipione avene esortete da Pallade, a sinistre, a seguì 'a vie de le virtù, evitanne quedda d'u vizie, indichete da Venere, a destre.

'A tavulette de le Ttre Grazie jè 'u pendant d'u Sogne e rappresende 'u condinue de l'esortazione: Castità, Bellezze e Ammore recompensene l'eroe cu le pome de le Esperidi. Le doje tavule avessere essere state dedichete a 'u uagnungidde Scipione de Tommaso Borghese e 'nfatte lore appartenene a quedda famigghja romane fine a fine d'u Settecinde, passanne apprisse inn Inghilterre addò 'u Sogne d'u Cavaliere restò, 'nvece le Ttre Grazie arrevarene a 'u Musee de Chantilly jndr'à ìu 1885.

Pala Ansidei

o/tv, 274x152 cm, 1506, Nat. Gallery, Londre

Pure 'a commissione recevute a Perugge jndr'à 'u 1504 pe 'na Madonne cu 'u Piccinne e le sande Giuanne Battista e Nicola da scaffà jndr'à Cappelle Ansidei d'a chiesere de San Fiorenzo, fu combletete, seconne quande pare leggerse jndr'à 'u dipinde, jndr'à 'u 1505. 'A pale, ca porte sus a 'u trone 'a scritte «SALVE MATER CHRISTI», scì in Inghilterre jndr'à ìu 1764 fine a spiccià a 'u National Gallery jndr'à 'u 1885 ca conserve pure 'nu stuezze d'a predella. Jndr'à l'opere angore de 'spirazione umbre, Raffaelle apporte 'na sostanziele semblificazione de l'imbiante architettoniche, accussì da dà a l'inzieme 'na cchiù efficace e rigorose monumentalità.

Pe Guidobaldo da Montefeltro Raffaelle avrebbe appettete jndr'à 'u 1505 ttre tavulette de soggette simile, San Michele e 'u draghe e doje San Giorgio e 'u draghe: 'u San Michele e une de le doje San Giorgio 'nu picche dopo passarene, non ge se sape cumme è, [10] a 'nu scanusciute milanese ca l'avrebbe vennute a 'u conde piacendine Ascanio Sforza - ca tenève 'u stesse nome d'u cchiù famose cardinale - passanne pò a 'u cardinale Mazzarino e da quiste a Luigi XIV spiccianne a 'u Louvre, ' u terze San Giorgio ha state donete da Guidobaldo a Enrico VII d'Inghilterre jndr'à 'u 1506, e da addà, apprisse a lunghe passagge de proprietà arrevò jndr'à sede de osce a die de Washington.

Le prime anne d'u soggiorne fiorendine sonde chidde de 'nu sacche de Madonne c'u Piccinne: 'a Madonne cu 'u Piccinne e San Giuannine, dette pure Madonne Diotallevi, da 'u nome d'u collezioniste riminese ca 'a vennì a le Musee berlinese jndr'à 'u 1842 cumme opere de Peruggine, 'a Madonne cu 'u Piccinne o Madonne Connestabile, purcè 'u Connestabile de Perugge ere 'u proprietarie ca vennì 'a tavule jndr'à 'u 1871 a le Collezione 'mberiale de San Pietroburgo, 'a Madonne Cowper de Washington - ca avere già appartenute a le lords Cowper de Panshanger [11] - 'a Madonne Torrenova, vennute jndr'à 'u 1854 da 'u duche de Terranove a le Musee de Berline e 'a Madonne d'u Granduche de Palazzo Pitti, appartenute già a 'u pittore Carlo Dolci, ca fu acquistete jndr'à 'u 1799 da Ferdinande III de Toscana.

'U Trasporte de Criste muerte (Gallerie Borghese, Rrome) jè 'u suggette prengepàle d'a pala «Baglioni», appettete jndr'à 'u 1507 pe San Frangische de Perugge; ve se iacchie eccezzionalmende 'nu stile teso, cu 'na ricerche plastica 'spirete a Michelangele. L'affresche cu 'a Trinità e sande, appettete a San Severe de Perugge, fece vedè jndr'à certe belle ritratte jndr'à le quale manifeste l'influenze de Leonarde: Femmena in cinta, Agnolo Doni e Maddalena Doni (Palazze Pitti), sus a 'u sfonde de 'nu paesagge cumme 'a Dama cu 'u liocorno (Gallerie Borghese). D'u 1508 cchiù o mene jè 'A Mute (Gallerie nazionele, Urbino), capelavore d'a ritrattisteche de Raffaelle, pure quiste caratterizzete da l'adesione a mutive leonardesche.

'U periode romane (1509 - 1520)[cangecange 'a sorgende]

'A fine d'u 1508 vedìe 'u trasferimende sue a Rrome addò, quanne tenève appene vendecinghe anne, prestò servizie pe Papa Giulie II: de stu periode sonde le decorazziune de le camere papale jndr'à 'u Palazze Vaticano, cumme 'A scole d'Atene.

Pure ca s'avere 'ngraziete otre mecenate presse le quale prestò servizie, Raffaelle tenìe 'a posizione de pittore papale, proseguenne 'a fatije sotte 'u papate de Papa Leone X, successore de Giulie II ca l'affidò l'incariche de custodie e reggistrazione de le marme andiche. Sotte 'u pontifichete de Giulio II 'a fame de Raffaelle crescì accussì tande ca fu nnominete jndr'à 'u 1514 architette d'a Basiliche de San Pitre, pure ca 'a morte de l'artiste, ca avvenìe 'u 6 abbrile 1520, non g'a permesse a le pruggette origginale de essere purtate a combimende seconne le idee origginarie.

Otre edific purtate a termine jndr'à capitale sonde, tra le tande, 'u Palazze Branconio de l'Aquila jndr'à 'u Borghe, e 'a chiesera de Sand'Eliggie de le Orefece vecine via Giulia.

Avere state 'u stesse Bramante a proporre a Raffaelle cumme successore sue, grazie a fame ca avere cumme pittore.

'A Cappella Chigi in Sanda Marie d'u Popole[cangecange 'a sorgende]

'Na congezione nova d'u spazie jè l'elemende ca caratterizzesce anghe l'uniche edifice religgiose de Raffaelle, ca s'a conzervete jndr'à forma soje origginarie, 'a Cappella Chigi. Pe tràsè jndr'à Cappella se passe da n'arche cendrele ca porte a navata laterele d'a chiesera, l'inderne jè comboste da ttre archete beghine ca seguene 'u scheme de quidde de l'ingresse. Quiste sisteme mandene 'na cupola sus a le pennacchie (s'assomigghie a crociere in versione ridotte de San Pitre d'u Bramante). Cumme in San Pitre 'u diametre jè maggiore de l'ambiezze de l'arche d'ingresse. Cumme 'u Core (Bramante), pure 'a cappella jè 'na strutture autonome annessa e Sanda Marie d'u Popole, e cumme 'u Tembiette esse jè cuperte da 'na cupola. A 'u condrarie de l'edifice bramantesche, jndrìà cappella 'u spettatore addà uardà da cchiù punde de viste pe cugghjè tutte 'u splendore. 'U spettatore addà stà jndr'à 'u spazie non nnande a jidde. Raffaelle disegne le mosaice ca decorescene 'a cupole da 'a cappella.

Palazze[cangecange 'a sorgende]

Raffaelle pruggettò (seconne Vasari) 'u palazze d'u protonoriate apostoliche Giuanne Battista Braconio de l'Aquila, ca fu scettete 'nderre jndr'à 'u Seicinde pe fa spazie a 'u colonnete d'u Bernini nnande a San Pitre. 'A facciete tenève cinghe campate (referimende a 'u Caprini), ma jndr'à 'u palazze de l'Aquila 'u pianterrene, ca avere essere affidate a botteghe, non g'ere bugnete ma articolete da 'n'ordine tuscanico 'mbrà archete beghine. A 'u piane superiore Raffaelle lasse le ordine classece, scauscianne accussì a tradizione da Palazze Rucellai a Palazze Caprini. Ce se combronde 'u Palazze de l'Aquila cu quidde bramantesche, cu 'na distinzione chiara chiara 'mbrà l'eleminde purtande e parte de jenghimende, ' a facciete d'u prime pare 'nguiete e senza loggica. L'ordine classiche se jacchie sule addò se manifeste 'nu reale rapporte 'mbrà careche e sostegne. Palazze Vidoni Caffarelli, pure ca ha state fatte in stile raffaellesche, non ge fu pruggettete da Raffaelle. In origgine 'a facciete ere de sette cambete; 'u prolugamende e l'urteme piane appartenene a 'na fase de costruzione cchiù tarde. 'U piane terre ha state trattete cumme a 'nu basamende bugnete (orizzondele), le colonne binate a 'u piane nobbile rechiamene pure loro a Bramante. Le colonne binate viste ca sonde l'uniche elemende vertichele assumene 'na granna 'mbortanze.

Ville Madama[cangecange 'a sorgende]

Jndr'à l'urteme anne d'a vita soje, Raffaelle fatiò a 'u pruggette d'a ville a Monte Mario. Sovrintendenne de le lavore fu nnomenete Andonie da Sangalle 'u Uagnone, ca ere assistende de Raffaelle a San Pitre. 'Nu disegne fece vedè 'u state d'u pruggette jndr'à 'u 1520, addò, jndr'à 'u cendre d'a ville s'avere acchià 'nu granne cortile circolere. A parte le stanze, 'a ville avere combrennere 'nu tiatre, stalle pe docinde cavaddere, n'immense ippodrome e giardine cu sciueche d'acqua; 'na granna scalinete, avere purtà a l'ingresse d'a ville. 'A Curia, apprisse a l'elezione de Clemente VII, non ge puteve condinua le lavore a 'u Belvedere; accussì se fermarene pure chidde a Monte Mario. 'U stuezze comblete avenìe ascuete duranne 'u |Sacche de Rrome. Apprisse 'nu restaure 'a ville addevenìe proprietà de Margherite de Parma (da stu fatte 'u nome Ville Madama). L'unece stuezze de l'edifice origginele sonde, a parte quacche zone d'u giardine, sulamende certe stuezze incomblete d'a rotonde, cinghe camere e 'na loggie a ttre cambete.

Steve n'idea de fà cumme jndr'à 'u Cortile d'u Belvedere (terrazze) ma avenìe abbandunete. Non g'esisteve n0uniche punde da 'u quale vedè 'a ville;n l'ippodrome, 'u tiatre, 'a loggie, le terrazze d'u giardine e pure 'u vestibbele erene penzete pe essere ausete o tutte 'nzieme o pure sulamende une a vote. Jndr'à Ville Madama acchieme 'a stesse inzistenze sus a le visuele inderne, cumme jndr'à Cappelle Chigi, e 'a stesse rinunge a 'nu sisteme strutturele ca guverne tutte l'inzieme, cumme Palazze d'Aquila.

Nisciune edifice d'apprime avere riprodotte accussì satte-satte 'a funzione e le forme de le andiche modelle romane. 'U tiatre acussì cumme cumbare jndr'à 'u disegne de Sangallo jè 'na precise ricostruzione d'u tiatre romane. Non g'esiste ninde de cchiù vicine a l'epoca romane cumme 'a loggie ('u modelle cchiù vicine ere 'a decorazione d'a Domus Area e de le Terme de Tito). Strutture e ornaminde se squagghiene 'nzieme. Erene prorie chiste edifice ca Raffaelle, jndr'à Lettere a Papa Leone X, considereve 'a massima conguiste de l'arte e de l'andichità. Le giardine e 'a terrazze, pure ca avèrene state abbandunete pe sechele, rendene angore l'idea d'a fusione de paesagge e architetture ca caratterizzeve 'a ville.

Basiliche de San Pitre[cangecange 'a sorgende]

Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Basiliche de San Pitre.

'A fatie de Raffaelle a San Pitre s'a svolte sotte a cattive auspice, purcè Leone X ere avveramende picche inderessete rispette a 'u predecessore sue a l'edifice nueve. Se congendreve de cchiù sus 'a facciete d'a chiesere de famigghie, San Lorenze a Firenze, sus 'a ricostruzione de San Giuanne de le Fiorendine, a Rrome (jndr'à 'u frattimbe le lavore a San Pitre procedettere assaie cunge cunge).

'Nu sole disegne se pò attribuì a Bramante, assaie 'nvece a Raffaelle; quiste urteme ere solite preparà 'nu sacche de dipinde cu le disegne metodece e accurete (se rese cunde ca non g'ere possibbele 'na sola chiande pe tutta San Pitre). Ere comblichete mettè tutte pe iscritte, allore Raffaelle ausò 'nu sisteme nuève, quidde d'a proiezione ortogonele (dice: l'architette non ge tène abbesogne de sapè disegnà cumme a 'nu pittore, ma de avè le designe ca le permettene de vedè l'edifice accussì cumm'è). Lassò 'a configurazione prospetteche d'u Bramante.

Sebastiane Serlo precise ca 'nu sacche de strezze d'u modelle btramandesche sonde ingomblete, e Raffaelle disegnanne 'a propria chiande ausò n'otra vote le idee de Bramante. Sta chiande se distingue da tutte l'otre p'a combleta chiarezza soje: 'na navate de conghe cambate, cu navate laterele, avene mise nnande a 'u spazie cupelete bramandesche; 'a facciete jè costituite da 'n'ambie portiche a doje piani, le pilastre presendene paraste a doppie verse 'a navate maggiore e verse a chidde laterele. L'irtezze d'a navate maggiore ere fissete da l'arche a crociere bramandesche. 'U sisteme de le cupele minore ha state repigghiete. Le fundaziune de le pelune se fanne vedè 'nzufficiende: pe stu mutive se decidìe de posizionà le mure (quidde cchiù sollecitete da 'u careche) cchiù vecine a le pelune d'a cupele. L'ordine gigande d'a crociere prosegue sus a le pilastre d'u transette e le culonne 'mbra le pilastre furmescene 'n'ordine minore.

Raffaelle non ge tenève nisciuna 'ndenzione de camngià 'a cupele de Bramante: l'aspette esterne d'a chiesera avera essere duminete da 'nu sisteme trabeate a l'andiche, ca vò ccu dice comboste da sostegne vertichele e architrave orizzondele sene l'ause de arche. Jndr'à le deambulatorie e sus 'a facciete, culonne libbere o semiculonne mise 'nguedde a murature sostenène 'na trabeazione doriche; 'a facciete cumme quedde de 'nu tembi classiche, consiste de culonne e timbene (Sandr'Andrea, Mantova|Sand'Andrea]] a Mantova).

Cu 'a navate soje, l'otre torre e 'a facciete colossele, quiste pruggette subranesce quidde d'a prima fase d'a fabbriche, sie pe 'a dimenzione sie pe 'a magnificenze. Certamende 'u pruggette de Raffaelle presende 'nu ritorne a l'imbiande tradizionele a forme de T de l'andiche San Pitre.

Duranne 'a direzione de Raffaelle 'a costruzione de San Pitre avanzò assaje lenda lende. Andonie da Sangallo, successore de Raffaelle (1520), mettì in chiazze le defètte d'u pruggette de Raffaelle jndr'à 'nu famose memoriele.

Stanze jndr'à l'appartaminde papale[cangecange 'a sorgende]

Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Stanze de Raffaelle.

'U Pape fece appettà a Raffaelle ttre stanze de l'appartaminde papale 'mbrà 'u 1508 e 'u 1520, cu 'nu sacche de allieve cumme aiute:

  • Stanze d'a signature, ca ere 'a biblioteche privete d'u Pape: aqquà jè conzervete l'affresche 'A scole de Atene, ca rappresende de le filosofe famose assaje andiche intente a dialogà 'mbrà lore, a l'inderne de n'immagginarie edifice classiche;
  • Stanze de Eliodoro, ca 'u Pape auseve pe le udienze: addò sonde rappresendete episodie storice addò s'addemostre 'a prutezione de Die a Chiesere. Une de chiste rappresendaziune jè 'a "Libberazione de San Pitre da 'u carcere";
  • Stanze de l'incendie de Borghe, ca ere destinete a le pranze de cerimonie: aqquà sonde rappresendete storie de Pape ca condividevene 'u nome de Lione (pe onorà 'u nuève Papa Lione X).

De n'otra stanze angore, 'a Stanze de Costandine, Raffaelle ha probabilmende furnite sulamende 'u disegne generele de l'affresche.

Dipinde[cangecange 'a sorgende]

Monumende a Raffaelle Sanzio, Urbino.


Note[cangecange 'a sorgende]

  1. Ca corrispondeve jndr'à quidde anne a 'u 6 abbrìle
  2. Giorgio Vasari, Le vite de' più eccellenti pittori, scultori e architettori, Firenze 1568. 'A notizie d'u Vasari segnefeche ca Raffaelle ha nate 'u 28 marze, ma jè comunemende accettete 'a date d'u 6 abbrile, sus 'a base d'a lettere de Michelangele Michiel a Andonie Marsilio - confermete da l'epitaffie famose de Pitre Bembo - ca sottolinee cumme 'a date d'u sciurne e de l'ore d'a morte de Raffaelle, ca pare ca coingide cu quedda de Gese Criste - ore 3 d'u 6 abbrile, venerdie apprime de Pasche - corrisponne satte satte cu 'a date d'a nascita soje. Naturalmende, tutte stu fatte accussi cundete tène 'u sapore d'a leggende e ce se pò ritenè abbastanza certe 'u sciurne d'a morte soje, non ge pò essere accussì pe 'u sciurne d'a nascita soje
  3. G. Vasari, Vita de Raffaelle da Urbino
  4. Pe Vasari, Pitre Peruggine, «preso il putto, non senza molte lagrime della madre, che teneramente l'amava, lo menò a Perugia»
  5. G. Vasari, cit.
  6. Cioè cu Bastiano San Gallo, soprannumenete Aristotile pe 'a parlandina soje ca tenève cu gravità, adagie e sentenziose
  7. G. Vasari, Vite de Raffaelle
  8. Ibidem
  9. Art et Humanisme à Florence, 1959
  10. 'a notizie jè condenute jndr'à 'nu sonette d'u Lomazzo, d'u 1587
  11. Ve vide le passage de proprietà d'a tavule: [1]
  12. Da l'Archivie de l'Attenete Cappuccine in Ancona: 'a Madonna de le Bentivoglio a Sassoferrato apparteneve a questa nobbile famiglghie; per evità 'ngazzaminde jndr'à le divisiune patrimoniele, fu rialete a chiesere de San Paolo d'u convende de Frangeschene Cappuccine de Sassoferrato e addà ha remaste fine a le requisizione napoleoniche. Le Cappuccine onne tramannete ca 'u funzionarie 'ngarechete d'a trasmissione, facìe fà 'na copie ca mannò a Parige e trattenìe pe jidde l'origginele. Non ge se canosce addò jè cunzervete e cumme ere rappresendete.

Bibliografije[cangecange 'a sorgende]

  • P. De Vecchi, Raffaello: la pittura, Firenze 1981
  • J. Beck, Raffaello, Milano 1982
  • K. Oberhuber, Raffaello, Milano 1982
  • J. Pope Hennessy, Raffaello, Torino 1983
  • M. Tafuri, C. L. Frommel, S. Ray, Raffaello architetto, Milano 1984
  • A. Zuccari, Raffaello e le dimore del Rinascimento, Firenze 1986
  • N. Dacos Crifò, Le Logge di Raffaello, Roma 1986
  • V. Labella, Una stagione di giganti. Michelangelo, Leonardo, Raffaello, Cinisello Balsamo 1991
  • AA. VV., Raffaello, Milano 1994
  • A. Pagnani," Storia di Sassoferrato"2, Fabriano 1975

Otre pruggette[cangecange 'a sorgende]

Vôsce culleghete[cangecange 'a sorgende]

Collegaminde fore a Uicchipèdie[cangecange 'a sorgende]