Cèlte

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.
Il Calderone di Gundestrup, manufatte cèlteche d'a fine d'u II sèchele a.C. stepate prisse 'u Musée Nazziunale de Copenaghen.

Cu ‘u nome de Cèlte s’ìnneche ‘n’inziéme de popule indoeuropée ca, ind’ô periode de masseme sblendore (IV-II sèchele a.C.), stavane ind’a ‘na ‘ranne vanne d’Europe, dall’Isole bretànneche ‘nzign’ô bacine d’u Danubie, otre a ‘nguarche ‘nziediamijnde sckurisciute cchiù a ssud, conseguènze d’u spandemijnde mére le penìselele ibèrche, itàleche e anatòleche. Aunite da l’orìggene ètneche e culturale, d’a condivisione de ‘nu stèsse funne linguìsteche indoeuropée e dda ‘na stèssa visione releggiose, le Cèlte fùrene sèmbe scucchiáte; ‘mbrà lle tanda mesckulanze de populazziune cèlteche stavene le Bretànne, le Galle, le Pannune, le Celtìbere e lle Galate, scettáte ind’a ll’Isele Bretànneche, ind’a lle Gallie, ‘mPannonie, ‘nIbèrie e ‘nAnatòlie.

Mastre de ‘n’origgenale e articolata cultura, le Cèlte fùrene suggètte d’ô II sèchle a.C. a ‘na granna pressione polìteche, meletar’e cculturale da parte d’ôtre chiuèppe indoeuropée: le Germane, d’ô nord, e lle Rumane, d’ô sud. Le Cèlte fùrene accucciat’e accucchiate chiane-chiane, tande ca già ind’a tarda andichità l’use de le lènghe lore apparésce assaje ‘ndecandènze. L’arrestramiende de le Cèlte accume ‘nu popule autòneme stè testimoniate probbie d’a marginazzione d’a lènga lore, sùbbete cumbenáte a lle sule Isele bretànneche. Addà, doppe le granne mesckulanze altomedievale, assèrene l’aréde stòrece de le Cèlte: le populazziune de l’Irlande e dde le vanne occidentale e ssettendriunale d’a Gran Bretàgne, ca parlàvene lènge bretònneche o goidèleche, le doje varietáte de le lènge cèlteche ‘nzulare.

Nome[cangecange 'a sorgende]

Le Cèlte so’ menziunáte dalle stòrece de lènga gréche accume Κελτοί (Keltòi) da Ecateo di Mileto e da Erodoto o Κέλται (Kéltai) da Aristotele e Plutarco, da cui derive ‘u latine Celtae. Probabilmènde ‘a parola Cèlte jéve ‘nu tèrmene probbie de ‘na sola tribbù d’a vanne d’a colonia gréche de Marsiglie, ‘u prime luéche addò le Grice trasèrene ‘ngondatte c’u popule de le Cèlte; doppe, ‘sta parole fué applicate per’ ttutte le crestiane accum’a llore. Sèmbe prèsse le Grice, a ppartire d’ô III sèchele a.C. è attestate ‘u nuéve tèrmene Γαλάτα, corrispunnènde ô latine Galli. Da ‘sta denominazzione ha state ipotizzate ‘na derivazzione d’a ràdeche cèlteche *gal (“putire”, “forze”) o d’a ràdeche indoeuropée *kelH (“essere elevato”). No’ sse canosce ‘a parole ca le Cèlte ausàvene pe’ ‘ndecà lore stèsse pure ce jèvene ‘nu popule ca tenèvene le stèsse orìggene, ‘a stèssa culture e ‘a stèssa lènghe, e mmange ce stave abbunnesìnne ‘na parola sìmele.

Storie[cangecange 'a sorgende]

L'orìggene[cangecange 'a sorgende]

L'area origgenarie d'a Cultura de La Tène ind'ô V sèchele a.C., comunemènde canosciute accum'a culle d'u popule cèlteche

Archeolege e llinguiste accumètene, ‘a granne maggioranze, c’u dìcere ca le Cèlte jèvene ‘u popule portare d’a Cultura de La Tène, sviluppate durande l’Età d’u fiere d’a precedènde Cultura d'Hallshatt. ‘Sta identificazzione dè mode d’acchià ‘a patria origgenale de le Cèlte ind’a ‘n’area ca stave ‘mbrà l’alto Reno (da Renos, parole d’orìggene cèlteche ca signìfece “mare”) e lle surgènde d’u Danubie (d’ô cèltece Danuvius ca signìfeche “ca fuce scappanne”), ‘mbrà lle pajèsere ca ôsce so’ ‘a Germanie meridionale, ‘a Frangie orientale e ‘a Svizzere settendriunale: aqquà le Protocèlte s’accucchiàrene accumune ‘nu sule popule, cu ‘na probbia lènghe.

Ha state tuttavije avanzate l’ipòtese, sèmbe funnate sus’a ccose linguìsteche, ca le Protocèlte fuèssere ‘u frutte de ‘na penetrazzione secondarie d’Indoeuropée ‘nEurope cendrale, a mmetà d’u III millènnie a.C., a ‘ccumenzà da le stèppe a nnord d’u Mar Nére, probàbbele patria originarie d’u stèsse popule.

Ind’a ll’area de La Tène se reggìstre ‘na condinuità nell’evoluzzione culturale nindméne ca d’a Cultura de le cambe d’urne (a ‘ccumenzà d’ô XIII sèchele a.C.). Quanne accumezóje ‘u VIII sèchele a.C. s’affermò ‘a Cultura d’Hallstatt, ‘a civiltà protocèlteche ca mustrave già le prime caratterìsteche culturale ca po’ honn’a ddevendà probbie d’a cultura cèlteche clàsseche. ‘U nome derive da ‘nu ‘mbortande site archeologgeche austriache ca stè a ‘na cinquantine de chilòmetre da Salisburgo. ‘A Cultura d’Hallstatt, cu bbase agricole ma dominate da ‘na classe de uerriére, jéve ‘nzerite ind’a ‘na réte commerciale assaje granne ca coinvolgéve Grice, Scite e Etrusche. Jè da ‘sta civiltà dell’Europe cèndre-occidentale ca, 'ndorn'ô V sèchele a.C., accumenzò ‘na vôta pe’ ttutte ‘a cultura cèltecha propriamènde ditte: cu lle parole de l’archeolege, ‘a Cultura de La Tène.

‘A spanzione ‘nEurope[cangecange 'a sorgende]

L’identificazzione de le Cèlte cu ‘a culura d’Hallstatt-La Tène cunzènde, sus’a bbase de le retrovamiende archeologgece, de fà ‘nu quadre d’u procèsse ‘spanzive lore a ‘ccumenzà d’â piccènn’area de l’Europe cèndr-occidentale addò addevènnere ‘nu popule. ‘A trasute jndr’a penìsele ibèreche e lluènghe le coste atlàndeche de quèdda ca moje éte ‘a Frangie resale ô VIII-VII sèchele a.C., angore quanne stave ‘a cultura d’Hallstatt. Cchiù ttarde, quann’avéra già accumenzate ‘a Cultura de La Tène, arrevàrene a’ Màneche, ‘a foce d’u Réne, addò mo’ stè ‘a Germania nord-occidentale e ll’Isele bretànneche; angora doppe avenije ‘a spanzione mére le pajèsere ca ôsce so’ ‘a Boèmie, l’Ungherije e ll’Austrie. Contemboràne a cchiste ùrteme movemiende fùrene le ‘nzediamijnde, già reggestrate dalle fuènde stòreche, ‘nItaglie settendriunale e ‘nd’à ‘nu picche de quàdda centrale (quanne accumènze ‘u IV sèchele a.C.) e ind’a Penìsele balcàneche. Ind’ô III sèchele ‘u chiappe de le Galate passóje d’a Tracie a’ Anatolie, addò se paró ‘na vôte pe’ ttutte. L’avanzate fuè fauríte prengepalmènde d’a granna maestranza tècneche de l’arme ca tenèvene ‘a pambanàrie de le uerriére, ca carescióje ‘ste popule durande le migrazziune.

L’apugée (IV-III sèchele a.C.)[cangecange 'a sorgende]

'A diffusione de le Cèlte 'nEurope a ll'èbbeche d'u màsseme sblendore d'a civiltà loro ind'ô (III sèchele a.C.)

Le Cèlte arrevàrene a’u màsseme d’u sbelndore lore a mmetà d’u IV e ‘nd’a prima metà d’u III sèchele a.C. Ind’a quest’èbbeche, ‘a lèngh’e ‘a cultura cèlteche jèvene ‘a cose cchiù cansciut’e ccaratterìsteche ind’a totta l’Europe, accucchiànne ‘na ‘ranne e sscumbenat’area ca scéve dall’Isele Bretànneche a ll’Itaglie settendriunale e d’a Penìsele Ibèreche ô bacine d’u Danubie. Chiuèppe sckurisciute s’avèrene spingiute cchiù a ssud, accume le Galle Senone ind’a l’Itaglie cendrale e lle Galate ‘nAnatolie.

Le tanda popolazziune jèvene ‘nu sule accucchiamijnde culturale e dde lènghe, ma no’ ppolìteche; jndr’a sciuggetáta lore, già le fuènde andìche acchiàrene tanda chioppe prengepale de tribbù: le Bretànne (Isele bretànneche), le Celtìbere (Penìsele ibèreche), le Pannune (Pannonie), le Galate (Anatolie) e lle Galle (Gallie); ‘st’ùrteme èrne a lloro vôte scucchiate ind’a tanda chioppe, addò stavene pure le Bèlge , le cchiù ‘mburtande, ca èrne pure mesckulate cu elemiende germànece, l’Elvéze, addò stave l’estremità orientale d’a Gallie, le Rite, popule ca no’ ére indoeuropée e avenéve d’a reggione aplina orientale, e lle Lepòndece ca stavane ind’a l’Itaglie settendriunale.

Testimònie d’a presànza cèlteca andìche honne state acchiate ind’a totta Europe, ind’a ‘n’area assaje cchiù granne de quèdda ca le Cèlte già s’avèrene pogghiate ind’a l’èbbeche stòreche. Accume testemònie d’u spisse cangie-e-scangie culturale e ccommerciale ‘mbrà ll’andìche populazziune europée, manufàtte cèltece honne state acchiate ind’a lle reggiune mediterráne pure ce no’ jèvene facele da ‘ngappà pe ‘ lle tribbù cèlteche, e ind’a vanne de l’Europe cèndre-settendriunale, d’a reggione balcàneche a’ Scandevàvie. ‘Mbrà lle nome ca tenèvene ‘n’orìggene cèlteche, so’ de granne ‘mburtanze ‘a “Galizzie” ibèreche e ‘a “Galazzie” anatòleche, ma pure ‘a “Galizzie” sub-carpàteche, ‘na zone ca ‘mbassate fuè a’u cumbine estréme d’a trasuta cèlteche.

Bibliografije[cangecange 'a sorgende]

Fonde cchiù 'mbortande[cangecange 'a sorgende]

Letterature storiogràfeche[cangecange 'a sorgende]

Vôsce cullegate[cangecange 'a sorgende]

Cundèste stòreche generale[cangecange 'a sorgende]

Popule cèltece[cangecange 'a sorgende]