Matsuo Bashō

Ce tìne probbleme sus 'a visualizzazzione de le carettere, cazze aqquà.
Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.

Matsuo Bashō (松尾 芭蕉?) (Ueno, 1644 – Ōsaka, 1694) ha state 'nu poete giapponese  d'u periode Edo.

Nome origgenale Matsuo Munefusa, probbabbilmende 'u massime maestre giapponese d'a poesie haiku.

Nate jndr'à classe milirare e cchiù nnande monache jndr'à 'nu monastere [[zen], addevendò poete famose cu 'na propria scole e allieve, cu 'u passare d'u timbe, sembre chciù numerose. Viaggiatore instangabbele, descrive spesse jndr'à l'opera soje l'esperienze d'u viagge. L'estetica soje face coingidere le dettame d'u zen a 'na sensibbiletà nove ca caratterizze 'a suggettate in evoluzione: da 'a ricerche d'u vacande, 'a semblicità scarne, 'a rappresendazione d'a nature, fine a le essenziale ma vivide ritratte d'a vite de ogne sciurne e popolare.

'Nu verse in giapponese
Shizuka sa ya
iwa ni shimi iru
semi no koe

'Nu verse in tagliàne
Il silenzio
penetra nella roccia
un canto di cicale

'Nu verse in tarandine
'U Silenzie
trase jndr'à rocce
'nu cande de cicale

(Haiku de Bashō)

A Bashō ha state inditolate 'u cratere Bashō, sus a superficie de Mercurio.

Nome[cangecange 'a sorgende]

'U nome de famigghie d'u poete ere "Matsuo" ma normalmende 'u se chiamave semblicemende "Basho", senza 'u cognome. Ere canusciute cumme Kinsaku da peccinne e, crescenne, Munefusa. Duranne 'a vite pigghiò diverse nome d'arte. Une de le prime, Tosei, signifeche pesca acerba (o pesca in blu) 'n'omagge a 'u poete cinese Li Po, ca 'u nome signifeche pruno in bianco.

Pigghiò 'u nome bashō, ca signifeche banano, da 'n'arvule ricevute da 'n'allieve. Se dice ca 'u clime avere state assaije rigide purcé st'arvule putesse purtà le frutte e, intendeve ca 'u pseudoneme facesse riferimende a l'idèe de 'nu poete inutile, o almene affezzione pe le cose inutile.

Romanizzaziune alternative de "Basho" sonde rare, ma ponne ingludere Matuo Basyou, ausanne 'u Nihon-shiki, o Matuwo Baseu ausanne 'na una romanizzazione cchiù corrispondende a l'ortografije ausate duranne 'u periode jndr'à 'u quale jidde viveve.

Biografije[cangecange 'a sorgende]

La prima neve!
appena da piegare
le foglie dell'asfodelo [1]

Nascìe a Ueno jndr'à provinge de Iga, vicine a Kyōto. Ere 'u figghie de 'nu samurai de levèlle vasce e inizialmende fatiò a 'u servizie d'u signore locale, Todo Yoshitada, ca ere sulamende doje anne cchiù granne de jidde. Tutte e doje se devertevane a scrivere haiku e, 'a prima opere canusciute de Basho resale a 'u 1662.

Partenne da 'u [1664]] le prime opere sue avenèrene pubblecate a Kyoto e, ha state cchiù o mene jndr'à stu periode ca adottò 'u nome samurai de Munefusa. 'U pdrone sue murìe jndr'à 'u 1666 e Basho preferìe scersene de case invece de fà 'u servitore de 'n'otre. L'attane sue avere muèrte jndr'à 'u 1656.

Tradizionalmende se penze ca ave vissute a Kyoto pe almene parte de le sei anne successive; duranne stu periode pubblecò le proprie poesie in numerose andologgie. Jndr'à 'u 1672 se spustò a Edo (osce a die Tokyo). Condinuò a scirvere e, da 'u 1676 ere recanusciute cumme 'nu maestre de l'haikai, pubblicanne 'nu "libbrette" sue e giudicanne in gare de poesie.

Pigghiò 'nu seguite de studinde, ca costruirene pe jidde 'u prime refugge "Basho" jndr'à l'inverne d'u 1680.

Basho non acchiò soddisfazzione jndr'à 'u successe sue, e se revulgìe a 'a meditazione Zen. Jndr'à l'inverne d'u 1682 'u refugge avenìe destrutte da 'n'incendie e 'a mamese murìe prematuramende jndr'à 'u 1683. Jndr'à l'inverne 1683 le discepole sue 'u omaggiarene de 'nu seconde refugge, ma remanìe insoddisfatte. Jndr'à l'autunne d'u 1684 accumenzò 'nu viagge ca cchiù nnande chiamò i ricordi di uno scheletro scosso dalle intemperie (Nozarashi Kiko) - 'u titele de 'nu sciurnale de viagge cu prose e poesie ca combonìe a 'u termine d'u stesse. 'U percorse 'u conducìe da Edo a 'u monde Fuji, a Ise, Ueno e Kyoto, apprime de turnà a Edo jndr'à l'estate d'u 1685.

L'ingedere veloce sue faceve penzà a certe ca Basho putesse essere state 'nu ninja. Le luènghe viagge sue le permetterene de osservà le condiziune jndr'à le varie provinge e sendè le urteme notizie, 'mbormaziune de inderesse a 'u regnande shogunate Tokugawa, ca imbiegave de le ninja pe ste attività.

'U luèche de nescite de Basho jndr'à l'area de Ueno d'a Provinge de Iga tenève 'na ricche trasizione ninja e Basho puteve essere state 'na uardie d'u cuerpe pe Todo Yoshitada anne apprime. Comungue, picche letterate conziderane seriamende 'a possibbeletà ca putesse essere state 'na spie pu shogunate Tokugawa.

'U viagge parì farle bbuène, allondananne certe fandasme sue e, le scritte sue de le picche anne seguende condane d'u sue piacevole ... Facìe 'nu breve viagge a Kashima jndr'à l'autunne d'u 1687, pe osservà d'addà 'a luna chiene in prossimità de l'equinozie. Arrete combonìe 'nu resoconde de l'escursione: 'Na visite a 'u Tembie Kashima (Kashima Kiko).

Jndr'à l'inverne de quidde anne accumenzò 'n'otre viagge luènghe, apprisse esserle state rese 'n'arriverderce ca "pareve quidde pe 'nu dignitarie". Passò da Ueno, Osaka, Suma, Akashi, Kyoto, Nagoya, le alpe giapponese e Sarashina, addò vedìe 'u plenilunie equinoziale. 'U viagge da Edo a Akashi jè cundate jndr'à le Ricordi di un bagaglio consumato (Oi no Kobumi), jndr'à 'u quale espone 'u crede sue jndr'à l'haikai cumme 'na fondamendale forme artisteche. 'U viagge de Sarashina jè descritte jndr'à Una visita al villaggio di Sarashina (Sarashina Kiko).

Verse 'a fine d'a primavere, jndr'à 'u 1689, accumenzò de le escursiune cchiù difficile verse le selve de l'Honshu d'u nord. Jndr'à stu viagge Basho se fermò a Nikko Toshogu, Matsushima, Kisagata e Kanazawa, attraversanne jndr'à l'urtema parte de stu percorse l'isole de Sado. 'N'otra vote combonìe 'nu diarie de viagge, Lo stretto sentiero verso il profondo Nord (Oku no Hosomichi), ca jè dominate da 'u congette de sabi: l'identificazione de l'omme cu 'a nature. Doje ulteriore volume svilupparene l'idèe: Ricordi dei sette giorni (Kikigaki Nanukagusa) e Conversazioni a Yamanaka (Yamanaka Mondo).

Da l'autunne 1689 e scenne nnande, Basho trascorrìe doje anne visitanne amice e facenne breve viagge atturne a l'area de Kyoto e d'u lache Biwa. Duranne stu periode fatiò sus a 'n'antologgie ca stave pe essere combilate da certe de le allieve sue, 'mbrà le quale Nozawa Bonchō, - L'impermeabile della scimmia (Sarumino) - ca espremìe e seguì le prengipie estetece a le quale avère arrevate duranne 'u viagge settendrionale.

Jndr'à l'inverne d'u 1691 turnò a Edo pe javetà jndr'à 'u terze refugge Basho, 'n'otra vote omaggiatele da 'u seguite sue. Comungue non ge remanìe sule, pigghiò 'nu nipote e 'n'amiche, Jutei, tutte e doje de salute cagionevole, e avìe 'na granne quantità de visitature. Se lamendò jndr'à 'na lettere ca stu fatte l'avere lassate senze "pace d'a mente". Jndr'à l'autunne d'u 1693 rifiutò de vedè ogne crestiane pe 'nu mese, adottanne allore 'u prengipie de karumi o leggerezze: 'na regole de none attaccamende ca le permetteve de vivere jndr'à 'u munne ma de sollevarse da le frustaziune.

Basho lassò Kyoto pe l'urtema vote jndr'à l'estate d'u 1694 e passò d'u timbe a Ueno e Kyoto apprime de scersene a Osaka. Addà murìe pe 'na malattie a 'u stomache, apprisse ca avère scritte l'urteme haiku sue:

viaggianne, malate
'a strade de le sogne mie
sus a 'na palude assucate

Opere[cangecange 'a sorgende]

Ha state Basho a sollevà l'haiku da 'nu verse volgare, assaije vote scritte cumme semblice sollieve, a 'na forma serie, 'mbevute cu 'u spirete d'u buddisme zen. Assaije de le haiku sue erane in effette le prime ttre linèe de renga cchiù luènghe (ca certe storece conziderane le megghie opere sue), chiuttoste ca opere isolate, ma erane state collezzionate e pubblecate da sule 'nu sbuènne de vote e 'a fatìa soje ha state de granne ispirazione pe scretture successive cumme Kobayashi Issa e Masaoka Shiki. Une de le cchiù famuse haiku attribbuite a jidde (Matsushimaya Aa Matsushimaya Matsushimaya), ca pigghie da 'a bellezze indescrivibbele d'a baia de Matsushima, ha state in realtà scritte da 'nu poete successive d'u periode Edo, Tawarabo. Basho preferive scrivere jndr'à 'u dodicesime sciurne d'u decime mese d'u calendarije lunare e ausà Shigure (時雨), 'na fredda chiogge autunnale, cumme kigo.

'U vecchie stagne!
'marauuette se tuffe -
'U suène de l'acque

Basho viaggiò assaije estensivamende duranne 'a vita soje e 'nu sbuènne de scritte reflettene le esperienze de le viagge sue. 'U libbre sue Oku no Hosomichi (奥の細道, Lo stretto sentiero per il profondo Nord), scritte jndr'à 'u 1694 e da 'nu sacche de crestiane retènute 'u megghie, jè 'n'esembie. Jndr'à stu libbre, descriziune in prose d'u paesagge ca attraverse sonde indervallate cu le haiku pe le quale osce a die jè maggiormende canusciute.

Raccolte de poesie[cangecange 'a sorgende]

  • Haru no hi (1686)
  • Arano (1689)
  • Hisago (1690)
  • Sarumino (1691)
  • Zoku Sarumino (1698)
  • Sumidawara (1694)
  • Zoku sarumina (1698, apprisse 'a morta soje)

Diarie de viagge[cangecange 'a sorgende]

  • Nozarashi-kiko (1685)
  • Kashima-kiko (1687)
  • Sarashina-kiko (1688)
  • Oku no hosomichi (1702, apprisse 'a morta soje)
  • Oi no Kobumi, oppure Utatsu Kikō (1688)

Otre opere[cangecange 'a sorgende]

  • Kai Ōi (1672)
  • Minashiguri (1683)
  • Fuyu no Hi (1684)
  • Haru no Hi (1686)
  • Saga Nikki (1691)
  • Bashō no Utsusu Kotoba (1691)
  • Heikan no Setsu (1692)
  • Betsuzashiki (1694)

Citaziune[cangecange 'a sorgende]

  • "Non c'ge sè ninde ca puè vedè ca non g'è 'nu fiore; non g'e stè ninde ca puè penzà ca non g'è 'a lune." [1]
  • "Sabi jè 'u culore de l'haiku. Non g'è cumme 'a tranguilletà.

Pe esembie, ce 'nu vecchie signore tène 'nguedde armature e elmette e vè jndr'à 'u cambe de battaglie, o 'nu kimono recamate e scagiande, frequendanne ('u signore sue) jndr'à 'nu banghette, (sabi) jè cumme sta vecchia fegure." [2]

Bibbliografije[cangecange 'a sorgende]

  • Matsuo Bashō (1966). "The narrow road to the Deep North", tradotte da Nobuyuki Yuasa. Harmondsworth, Penguin. ISBN 0-14-044185-9
  • Makoto Ueda, Bashō and His Interpreters: Selected Hokku with Commentary, Stanford University Press, 1992 ISBN 0-8047-1916-0 cloth ISBN 0-8047-2526-8 pbk [457 pp. 255 hokku]
  • Haruo Shirane, Traces of Dreams: Landscape, Cultural Memory, and the Poetry of Bashō, Stanford University Press, 1998 ISBN 0-8047-3098-9 cloth ISBN 0-8047-3099-7 pbk [381 pp.]
  • Steven Carter, On a Bare Branch: Bashō and the Haikai Profession, 1997, Journal of the American Oriental Society vol. 117 pag. 57-69
  • William Lawlor, Beat Culture: Lifestyles, Icons, and Impact, ABC-CLIO, 2005, Santa Barbara ISBN 978-1-85109-405-9
  • 岡村 健三 (Kenzō Okamura), 芭蕉と寿貞尼 (Bashō to Jutei-ni), 芭蕉俳句会 (Basho Haiku Kai), Ōsaka, 1956
  • Makoto Ueda, The Master Haiku Poet, Matsuo Bashō, Kodansha International, Tokyo, 1982, ISBN 0-87011-553-7
  • Makoto Ueda, Matsuo Bashō, Twayne Publishers, Tokyo, 1970
  • Kikaku Takarai, An Account of Our Master Basho's Last Days, tradotte da Nobuyuki Yuasa in Springtime in Edo. Hiroshima, Keisuisha, 2006. ISBN 4-87440-920-2
  • Kokusai Bunka Shinkōkai (国際文化振興会), Introduction to Classic Japanese Literature, Kokusai Bunka Shinkōkai, Tokyo, 1948

Note[cangecange 'a sorgende]

  1. Basho, Poesie, Sansoni, Firenze 1992, trad. e note di Giuseppe Rigacci, p.14

'Ndruche pure[cangecange 'a sorgende]

Otre pruggette[cangecange 'a sorgende]

Condrolle de autoritàVIAF (EN12304628 · ISNI (EN0000 0001 0870 0296 · SBN (ITENLO1V045312 · CERL (ENcnp01316504 · Europeana (ENagent/base/60913 · LCCN (ENn81014364 · GND (DE118653369 · BNE (ESXX1143814 (data) · BNF (FRcb11890470t (data) · J9U (ENHE987007265003605171 · NSK (HR000003442 · NDL (ENJA00270778 · CONOR.SI (SL24594787 · WorldCat Identities (ENlccn-n81014364

Collegaminde fore a Uicchipèdie[cangecange 'a sorgende]