Dialètte tarandine: Differenze 'mbrà revisiune

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
Linea 147: Linea 147:
* ''fiúre'' [[fiori]], ''fïure'' [figura];
* ''fiúre'' [[fiori]], ''fïure'' [figura];
* ''pèsce'' [pesce], ''pésce'' [peggio], ecc...
* ''pèsce'' [pesce], ''pésce'' [peggio], ecc...

=== Dissimilazione e assimilazione ===
'A [[dissimilazione]] jè 'nu fenomene pu quale doje suène, acchiannese 'nzeccate 'nzeccate, tennene a differenziarse:
* lat. ''cultellus'' - tar. ''curtíedde'' [coltello].

L'[[assimilazione lenguistiche|assimilazione]] se ave quanne 'a consonande iniziale de 'na parole se cange jndr'à consonande d'a seconna sillabe d'a parola stesse, in seguite a 'nandicipazione de l'articolazione fonetiche de quest'urteme:
* lat. ''juscellum'' - tar. ''sciuscijlle'' [tipo di minestra].

=== Geminazione ===
'Na particolarità ca zumbe subbete a l'uecchie de ce pa prima vote se iacche a leggere 'nu teste in dialette tarandìne, jè 'u fenomene d'a [[geminazione]], o cchiù semblicemende ''raddoppiamende iniziale o sindatteche''. Quiste jè 'nu fenomene de ''fonosindasse'', cioè, pu fatte ca se perde 'a consonande finale de certe monosillabe (assimilazione fonosindatteche), 'a consonande iniziale d'a parole ca avène apprisse avène rafforzata.

Le prengepàle monosillabe ca donne luèche a 'a geminazione sonde:
*'''a''': a (preposizione);
*'''e''': e (congiunzione);
*'''cu''': con (sia come congiunzione, sia come preposizione);
*'''addà''': lì, là (avverbio);
*'''aqquà''': qui, qua (avverbio);
*'''ogne''': ogni (aggettivo indefinito);
*'''cchiù''': più (aggettivo e avverbio);
*'''pe<nowiki>'</nowiki>''': per (preposizione);
*'''jè''': è (verbo essere);
*'''sì''': sei (verbo essere);
*'''so<nowiki>'</nowiki>''': sono (verbo essere);
*'''<nowiki>'</nowiki>mbrà''': tra, fra (preposizione);
*'''tré<nowiki>'</nowiki>''': tre (numerale).

'U raddoppiamende iniziale jè indispensabbele jndr'à lènga orale pe capì 'u significate d'a frase:
*''hè fatte bbuéne'' [hai fatto bene];
*''è ffatte bbuéne'' [è fatto bene].
Cumme se vede jndr'à l'esembie, 'u rafforzamende d'a ''f'' se revèle fondamendale pu sienze de l'affermazione. 'Nà quacche otre esembie:
*''<nowiki>'</nowiki>a máne'' [la mano] - ''a mmáne'' [a mano];
*''de pètre'' [di pietra] - ''cu ppètre'' [con pietra];
*''<nowiki>'</nowiki>a cáse'' [la casa] - ''a ccáse'' [a casa].


== Esembie cu 'a [[lènga tagliáne]] ==
== Esembie cu 'a [[lènga tagliáne]] ==

Versione de 19:06, 24 Set 2009

Tarandine
Panorame de Dialètte tarandine
Parlato ndr'a: Italie
File:Regione-Puglia-Stemma.png Pugghie
Provinge de Tarde
Perzone: 220.000
Filogenesi-1: Lènghe indoeuropee
Filogenesi-2: Lènghe taliche
Filogenesi-3: Lènghe rumanze
Filogenesi-4: Tarandine
Uicchipèdie: roa-tara
Estratte: "Tutte le crestiáne nascene
libbere, parapuatte
'ndegnetát'e jusse. Tènene
'a rasción'e 'a cuscènze, e
ss'honn'a ccumburtà' l'une
pe' ll'ôtre accume a ffráte."
File:Uicchi.png
Site istituzionale

'U Tarandine éte 'u dialètte d'a cetate de Tarde, parlate da 220.000 crestiane (eppure de cchiù ce penzame ca le tarandine emigrande in Itaglie sò de cchiù de chidde ca onne remaste jndr'à Tarde). Jndr'à vanna nord d'a provinge de Tarde ète presende jndr'à le variande sue (mazzafrese, crispianese, ec..). Esse tène 'a particolarità de essere 'n' idioma comunale, cioè, 'a varianda cchiù genuine jè parlate esclusivamende jndr'à le confine d'a cetate, soprattutte jndr'à 'u cendre storeche, eppure aqquà tène 'nu sacche de differenze comunicative dovute a le cangiaminde generazionale.

Storie

L'origgene de stu dialette s'addà recanoscere quanne 'u territorie ere popolate da le popolazziune messapeche. 'A colonizzazzione de le Grice ca vedìe affiorà Taras, none sulamende cumme capitale d'a Magna Grecie, ma pure cumme cendre culturale, poetiche e tiatrale, ha lassate 'nu notevole influsse linguistiche, da 'u punde de viste lessicale e da quidde morfologgiche-sindattiche, eppure 'n'accende avveramende particolare ca seconne le studiuse avèra corrissponnere a l'andica cadenza doriche. Ste influsse sonde angore osce notabbele jndr'à parole de origgene greche[1].

Cchiù nnade jndr'à 'u timbe 'a cetate addevenìe dominie romane], danne accussì 'nu tratte cchiù romanze a 'a lènga soje indroducénne vocabbole volgare[2], nonché la circonlocuzione verbale con il verbo scére + gerundio (dal latine ire iendo), e l'affievolimento delle -i- atone.

Duranne 'u periode bizandine e longobbarde, 'a lènga tarandìne pigghiò 'nu carattere assaije origgenale pe l'epoche: le o avenèrene mutate in ue, le e in ie, e 'u vocabbolarie se arricchì de nuève vocabbole [3].

Cu l'arrive de le Normanne jndr'à 'u 1071 e de le Angioine 'mbonde a 'u 1400, 'a lènga perdìe bbona parte de le tratte oriendale ca tenève e avenìe 'nfluenzate da elemende frangise[4] e gallo-italice, cumme 'a e mute finale.

Jndr'à 'u Medioeve, 'a cetate addevenìe dominie de le saracene cu 'a conzeguende 'ndroduzione de vocabbole arabe[5], mendre jndr'à 'u 1502 Tarde cadìe sotte a 'u dominie de le Aragonese; pe tre sechele 'u spagnole addevenìe 'a lènga ufficiale d'a cetate e attraverse l'ause sue traserene a fà parte d'u vocabbolarie tarandìne otre vocabbole[6].

Jndr'à 'u 1801 'a cetate scìe nuovamende sotte a 'u dominie de le truppe frangise, ca lassarene definitivamende l'imbronda lore pa lènghe provenzale.

Ète da arrecurdà ca Tarde ha state pe 'nu sbuenne de timbe legate a 'u Regne de Napule e quiste spieghe certe termine in comune cu 'u napuletane. Le 'nfluenze arabbeche, aunìte a chidde frangise e latine, onne purtate a 'na massicce desonorizzazzione de le vocale, cangiannele jndr'à -e- mmienzemute, causanne accussì 'nu notevole aumende fonetiche de le nesse consonandece.

Osce a die, 'a particolare chiusure vocaliche e l'allungamende de le "vocale tuèste", onne date a 'u dialette tarandìne 'na cadenze ca arrecorde assaije 'nu "dialette arabe", ce pure cu quacche accenne a le sonorità doriche andiche.

Estratte

Paternostre

Paternostre,
ca si’ ìnd’ô cìele,
cu ssia sandefecáte ‘u nome tuje,
cu avéne ‘u règne tuje
e ccu ssia fatta ‘a vuledà toje.
Danne ôsce ‘u pane nuèstre sciurnalére,
danne le dìebbete nuèstre,
cume nu’ le dame a lle debbeture nuèstre,
e no’ n’annùscere ‘ndendazzióne
e llìbberene d’ô male,
amen.

Àve Marije

Avemmarije,
ca si’ chiéne de grazzie,
‘u Segnóre sté’ cu tté,
tu’ si’ ‘a benedètte ‘mbra le fèmene
e bbenedètt’è ppure ‘u frutte
d’a vèndra toje, Gisù!
Sanda Marije, matra de Ddije,
prije pe’ nnuje peccature,
moje e ìnd’a ll’ore d’a morta nostre,
amen.

Classificazione

Jndr'à l'urteme doje sechele, 'u dialette tarandìne ha state oggette de condinue studie, none sulamende pe capì 'a comblessità fonetiche e morfologgiche, ma soprattutte pe riuscì a darle 'na collocazione definitive in mmienze a le innumerevole dialette meridionale. 'U punde d'a questione ha sembre state ce ète cchiù corrette classificà 'u dialette tarandìne 'mbrà le dialette pugghise o 'mbrà chidde salendine.

'U prima a notà 'na differenza fonetiche bella forte cu l'otre dialette d'u Salènde ha state Michele De Noto ca, jndr'à 'u sagge sue Appunde de fonetche d'u dialette de Tarde, scette le prime base pu studie d'u vocalisme e d'u conzonandisme dialettale. Pure Rosa Anna Greco jndr'à 'u condrebbute sue Ricerche sus a 'u verbe jndr'à 'u dialette tarand'ne, affronde apertamende 'a tematiche dialettale tarandìne, cercanne de demostrà l'appartenenze a l'area lenguistiche pugghiese. Greco note cumme jndr'à 'u tarandìne, a parte a 'a metafonie e a 'u dittongamende condizionate, ste pure 'nu turbamende de le vocale toniche in sillaba libbere: 'nzòre [sposo], pròche [seppellisco], náte [nuoto] e 'a pronunge indistinde de le vocale atone, cose ca manghe jndr'à l'area brinnesine e jndr'à chidde 'nzeccate.

'Nu pare de anne apprisse, Giuanne Battista Mancarella scrive Nueve condrebbute pa storie d'a lènghe a Tarde, addò appogge 'a tesi de Greco. Passanne pe inghieste e sondagge, jidde elenghe totte 'na serie de particolarità tipiche de le parlate pugghise:

  • le postnasale -NT-,-MP-, -NC-, -NS- onne subbite tutte 'a sonorizzazzione;
  • le vocali e e o onne suène stritte jndr'à sillaba libbere e 'nu suène allariate jndr'à sillaba chiuse.

Pa morfologgie verbale, se vonne confermanne certe oscillazziune tipiche de l'area pugghiese, cumme le infinite apocopate, le doppie desinenze pe l'indicative imberfette e le desinenze -àmme e -èmme.

Ma Mancarella offre pure 'n'ambia serie de particolarità ca putessere fà trasè 'u tarandìne 'mbrà le dialette salendìne:

  • 'a scombarse de le doppie desinenze forte -abbe e -ibbe pu perfette (angore ca s'ause jndr'à l'area barese e materane);
  • 'a presenza tipiche d'u brinnesine-orientane de dittongaziune metafologgeche, cumme le verbe ca appartènene a 'a seconda classe in ó ca donne sembre u, e chidde in é ca se distinguescene jndr'à doje gruppe, une ca dè 'nu i e l'otre ca dè 'u ie.

Cchiù nnande jè Giancinde Peluso ca vole ccu appizzeche 'u fuèche d'a questione de appartenenze d'u dialette tarandìne jndr'à l'area pugghiese. In Ajère e ôsce - Alle radici del dialetto tarantino, conferme le ricerche effettuate da Greco e Mancarella cu otre punde de condatte 'mbrà 'u tarandìne e 'u pugghiese:

  • 'a tendenze a turbà le vocale toniche jndr'à 'na sillaba libbere o in direzione palatale (máne, cápe) o in direzione velare (vóce, buóno), invece le dialette salendine onne vocale toniche ben distinte (càpu, vòce);
  • 'a riduzione de totte le atone finale e inderne, a 'u condrrie d'u sisteme salendine ca articolesce sembre tutte le atone;
  • 'a sonorizzazione de le postnasale, ca in salendine remanene indatte;
  • le desinenze de l'imberfette -áve e -íve, ca in salendine sonde -aa e -ii, e le desinenze d'u perfette in -éve e -íve, ca in salendine sonde -ai e -ii;
  • 'u sisteme d'u possessive tipiche pugghiese a doje forme (maschile e plurale, e femminile) condre a quidde salendine ca tène 'na forma sulamende;
  • l'ause d'u congiundive jndr'à l'ipotetiche irreale, invece 'u salendine condinue a ausà l'indicative.

A sostenè invece 'a tesi seconne 'a quale in dialette tarandìne appartene a l'area salendine, sonde soprattutte le studiuse Heinrich Lausberg e Gerhard Rohlfs. Lausberg note 'na congordanze 'mbrà 'u tarandìne e 'u brinnesine jndr'à l'esite foneteche ca accomune le condinuature e e o stritte e apirte, confluite sembre jndr'à 'nu suène apirte (cuèdde, strètte, pònde), invece Rohlfs métte in evidenze l'ause d'a congiunziona cu + presende indicative pe traducere l'infinite e 'u congiundive, costrutte tipiche de le dialette salendìne. Jndr'à 'u Vocabbolarije de le dialette d'u Salènde de Rohlfs se condane cchiù de tredicimile vôsce latine, cchiù de vendiquattremile greche e cchiù o mene trecindequaranda 'mbrà spagnule, portoghese, catalane, provenzale, celtiche, còrse, germaniche, inglise, turche, albanise, dalmate, serbe, rumene, ebraiche, bèrbere e arabe.

Apparte certe similitudine morfo-sindatteche cu le dialette salendìne, 'u tarandìne vande pure 'nu sbuenne de vocabbole in comune cu 'u Salènde, tande da farle ingludere da Rohlfs jndr'à 'u sue Vocabbolarie de le dialette salendìne e sckaffannele sulamende da 'u punde de viste lissicale, 'mbrà le dialette calavrise e siciliane. Comungue, le differenze foneteche cu le dialette salendìne eppure 'u numere assaije ierte de vocabbole e particolarità ca sone origgenale tarandìne, fanne scuagghià sta tesi, mettènne in difficoltà le studiuse.

Securamende 'u sostrate greche jè angore belle visibbele, cu numerose derivate sia lessicale ca sindattece. Pe esembie scè pigghiame 'a frase tagliàne "ecco il taxi" e combrondame le traduziune in greche e tarandìne:

  • να το ταξί [na to taxì];
  • nà 'u taxí.

Accumme se pò vedè bbuène, le doje frase s'assomigghiane assaje, e quiste è sulamende une de le tande esembie ca se ponne fa cu 'u greche. 'N'otre tipiche costrutte ereditate jè costituite da 'nu particolare tipe de periode ipotetiche addo 'a costruzione tagliàne "se avessi, ti darei" addevende in tarandìne, cu 'a forma greche, "ce avéve, te dáve". Otre grecisme pure jè 'a perdite de l'infinite apprisse le verbe ca esprimescene 'nu desiderie o 'nordine: vògghie cu vvóche [voglio andare (lett. voglio che vado)], o 'nordine: dìlle cu accàtte [digli di comprare]. Pure in ambite foneteche le residue d'u solstrate greche sonde belle visibbele:

  • 'a sonorizzazione de le postnasale (cumme avène jndr'à 'u greche moderne pe le nesse ντ e μπ);
  • 'a tendenze a accenduà le monosillabe e le bisillabe sus a l'urtema vocale;
  • l'esite jndr'à le vôsce de rrete de -o- jndr'à -u-: sckamunére > gr. σκαμόνιον [skammónion].

Le studiuse ca se cimendescene cu 'u studie d'u dialette tarandìne, non ge ponne nò tenè cunde de ste 'mbortandisseme date, ca te fanne luà d'a cape 'u fatte ca stu dialette appartene a 'nu gruppe pugghiese. Osce 'u debattete sus 'a classificazione de stu dialette jè angore apirte, e le studiuse e linguiste condinuane a 'ngazzarse sus 'a soje filogenese.

Grammateche

Fonoluggije

Vocale

A parte le tipiche cinghe vocale de 'u tagliàne a e i o u, 'u dialette tarandìne ne conde pure otre e cinghe: é e ó sonde vocale achiuse, 'a á ca tène 'nu suène particolarmende chiuse, quase semimute, e í e ú chiamate "vocale tuèste", purcé avènene pronungiate cu 'na notevole vibbrazzione de le corde vocale. Stonne pure le vocale apirte à è ì ò ù e le vocale longhe â ê î ô û ca onne valore doppie rispette a chidde tagliàne. Esiste pure 'notra vocale, 'a e mute, ca jè silende 'mbonde a 'a parole e semimute mmienze; allore 'na parole cumme perebìsse andrà pronunciata come [p'r'biss]. Le dittonghe sonde pronungiate cumme in tagliàne, a mene ca pe ie ca vale cumme a 'na i longhe ce se iacchie jndr'à 'u cuèrpe de 'na parole, invece ce mise a 'a fine addà essere pronungiate cumme 'na i assaije veloce seguite da 'na e semimute, e au ca vè pronungiate cumme jndr'à 'u frangese.

Consonande

Le consonande sonde le stesse d'u tagliàne, cu sulamende cinghe aggiunde: c ce se iacchie jndr'à 'na posizione postonica s'ause pronungiarle cumme sc in sciocco, j pronungiate cumme 'a y d'a parole 'nglese yellow, 'u nesse sck addò sc jè pronungiate cumme jndr'à parole tagliàne scena, 'a k cumme 'a c de casa, 'u nesse ije pronungiate cchiù o mene cumme ille jndr'à parola frangese bouteille, e 'a v jndr'à 'na posizione indervocaliche ca non ge tène nisciune suène (es: avuandáre, tuve, ecc...). Le consonande doppie sonde assaije frequende in pringipie de parole, e onne 'nu suène cchiù forte rispette a le lore corrisspettive singhele.

'A dieresi

Pu fatte ca stonne 'nu sbuènne de omofone jndr'à 'u dialette tarandìne, certe vote 'nu crestiane jè costrette a fà distinziune pe mmienze de 'n'accende o de 'na dieresi; quest'urteme avène ausate pe indicà 'u iato 'mbrà doje consonande, pe esembie:

  • fiúre fiori, fïure [figura];
  • pèsce [pesce], pésce [peggio], ecc...

Dissimilazione e assimilazione

'A dissimilazione jè 'nu fenomene pu quale doje suène, acchiannese 'nzeccate 'nzeccate, tennene a differenziarse:

  • lat. cultellus - tar. curtíedde [coltello].

L'assimilazione se ave quanne 'a consonande iniziale de 'na parole se cange jndr'à consonande d'a seconna sillabe d'a parola stesse, in seguite a 'nandicipazione de l'articolazione fonetiche de quest'urteme:

  • lat. juscellum - tar. sciuscijlle [tipo di minestra].

Geminazione

'Na particolarità ca zumbe subbete a l'uecchie de ce pa prima vote se iacche a leggere 'nu teste in dialette tarandìne, jè 'u fenomene d'a geminazione, o cchiù semblicemende raddoppiamende iniziale o sindatteche. Quiste jè 'nu fenomene de fonosindasse, cioè, pu fatte ca se perde 'a consonande finale de certe monosillabe (assimilazione fonosindatteche), 'a consonande iniziale d'a parole ca avène apprisse avène rafforzata.

Le prengepàle monosillabe ca donne luèche a 'a geminazione sonde:

  • a: a (preposizione);
  • e: e (congiunzione);
  • cu: con (sia come congiunzione, sia come preposizione);
  • addà: lì, là (avverbio);
  • aqquà: qui, qua (avverbio);
  • ogne: ogni (aggettivo indefinito);
  • cchiù: più (aggettivo e avverbio);
  • pe': per (preposizione);
  • : è (verbo essere);
  • : sei (verbo essere);
  • so': sono (verbo essere);
  • 'mbrà: tra, fra (preposizione);
  • tré': tre (numerale).

'U raddoppiamende iniziale jè indispensabbele jndr'à lènga orale pe capì 'u significate d'a frase:

  • hè fatte bbuéne [hai fatto bene];
  • è ffatte bbuéne [è fatto bene].

Cumme se vede jndr'à l'esembie, 'u rafforzamende d'a f se revèle fondamendale pu sienze de l'affermazione. 'Nà quacche otre esembie:

  • 'a máne [la mano] - a mmáne [a mano];
  • de pètre [di pietra] - cu ppètre [con pietra];
  • 'a cáse [la casa] - a ccáse [a casa].

Esembie cu 'a lènga tagliáne

'U 'Mbierne de Dande (Claudio De Cuia)

'Mmienze ô camíne nuèstre de 'sta víte
ij' me scè 'cchiève jndr'a 'nu vòsch'uscúre
ca 'a drètta vije addáne havè' sparíte.

Ma ci l'à ddà cundáre le delúre
de 'stu vosche sarvagge e 'a strada stòrte
ca jndr'o penzière me crèsce 'a pavúre.

Ma è tand'amáre ch'è pêsce d'a morte;
ma pe' ccundáre 'u bbéne ca truvéve,
hagghia parlà' de quèdda mala sòrte.

Ije mo' nò ssacce accum'è ca m'acchiève,
tand'assunnáte stáve a qquèdda vanne
ca 'a vije veràce te scè' 'bbandunéve.

Doppe ch'havè' 'rreváte tremelànne
già 'ngocchie a lle fenéte de 'sta chiàne,
ch'angòre ô côre dè' mattáne e affanne,

vedíve 'u cièle tutte a mmane-a-mmane
ca s'ammandáve d'a luce d'u sole
ca 'nzignalèsce 'a strate a ogne crestiáne...

Inferno - Canto I (Dante Alighieri)

Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura,
ché la diritta via era smarrita.

Ahi quanto a dir qual era è cosa dura
esta selva selvaggia e aspra e forte
che nel pensier rinova la paura!

Tant' è amara che poco è più morte;
ma per trattar del ben ch'i' vi trovai,
dirò de l'altre cose ch'i' v'ho scorte.

Io non so ben ridir com' i' v'intrai,
tant' era pien di sonno a quel punto
che la verace via abbandonai.

Ma poi ch'i' fui al piè d'un colle giunto,
là dove terminava quella valle
che m'avea di paura il cor compunto,

guardai in alto e vidi le sue spalle
vestite già de' raggi del pianeta
che mena dritto altrui per ogne calle...


Bibliografije

  • Domenico Ludovico De Vincentiis - Vocabolario del dialetto tarantino in corrispondenza della lingua italiana - Arnaldo Forni Editore - Tarde, 1872.
  • Rosa Anna Greco - Ricerca sul verbo nel dialetto tarentino (dalla rivista Studi Linguistici Salentini volume VI) - Congedo Editore - Lecce, 1973
  • Paolo De Stefano - Saggi e ritratti di cultura ionica - Scorpione Editrice - Tarde, 1985
  • Giancinto Peluso - Ajère e ôsce. Alle radici del dialetto tarantino - Edizioni Bnd - Bari, 1985
  • Nicola Gigante - Dizionario critico etimologico del dialetto tarantino - Piero Lacaita Editore - Manduria, 1986
  • Nicola Gigante - Dizionario della parlata tarantina. Storico critico etimologico - Mandese Editore - Tarde, 2002
  • Claudio De Cuia - Vocali e consonanti nel dialetto tarantino - Mandese Editore - Tarde, 2003
  • Campanini - Carboni - Il dizionario della lingua e della civiltà latina - Paravia - Torino, 2007

Vide pure

Collegaminde fore a Uicchipèdie

Note

  1. Vocabbole de origgene greche:
    • celóne > χελώνη (kelóne) [tartaruga];
    • cèndre > κέντρον (kèntron) [chiodo];
    • ceráse > κεράσιον (keròsion) [ciliegia];
    • mesále > μεσάλον (mesálon) [tovaglia];
    • àpule > απαλός (apalós) [molle];
    • tràscene > δράκαινα (drákaina) [tipo di pesce].
  2. Vocabbole de origgene latine:
    • dìleche > delicus [mingherlino];
    • descetáre > oscitare [svegliare];
    • gramáre > clamare [lamentarsi];
    • 'mbise > impensa [cattivo, malvagio];
    • sdevacáre > devacare [svuotare];
    • aláre > halare [sbadigliare].
  3. Vocabbole de origgene longobbarde:
    • sckife > skif [piccola barca];
    • ualáne > gualane [bifolco].
  4. Vocabbole de origgene frangese:
    • fesciùdde > fichu [coprispalle];
    • accattáre > achater [comprare];
    • pote > poche [tasca];
    • 'ndráme > entrailles [interiora].
  5. Vocabbole de origgene arabe:
    • chiaúte > tabut [bara];
    • masckaráte > mascharat [risata].
  6. Vocabbole de origgene spagnole:
    • marànge > naranja [arancia];
    • suste > susto [tedio, uggia].

Template:Link FA