Latiane

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.
(Riderette da Latiano)
Latiane
comune
Latiane – Stemme
Latiane – Bandiera
Latiane – Veduta
Latiane – Veduta
Localizzazione
StateItaglie Itaglie
Reggione Pugghie
Provinge Brinnese
Amministrazione
SinnacheCosimo Maiorano (PD + liste civiche) da 'u 15-6-2015 (2º mandate)
Territorie
Coordinate40°34′26.06″N 17°42′52.14″E / 40.573906°N 17.714484°E40.573906; 17.714484 (Latiane)
Altitudine97 m s.l.m.
Superficie54,78 km²
Crestiàne13 840[1] (30-11-2020)
Denzetà252,65 ab./km²
FraziuneCaputi, Milete, Mure Tenende, Sottedivisione Fieo 1, Sottedivisione Fieo 2, 'A Specchie, Paradise, Le Caselle (Javetate Zone 'Ndustriale), Cotrine, Madonne De Gallane (condivisione cu Comune de Orie), Moreno, Cazzato, Errico, Martuccio, San Frangische, Camarda, Cupa, Grottole, Asciulo, San Dunate, Tussano
Comune 'nzeccateBrinnese, Frangaville Fundane, Mesagne, Orie, San Mechele Salendine, San Vite de le Normanne, Torre Sanda Susanne
Otre 'mbormaziune
Cod. postale72022
Prefisse0831
Fuse orarieUTC+1
Codece ISTAT074009
Cod. catastaleE471
TargheBR
Cl. sismichezone 4 (sismicità assaije vasce)[2]
Cl. climatiche45
Nome javetandelatianise
PatroneSanda Margherite
Sciurne festive20 luglie
Cartografije
Mappe de localizzazione: Itaglie
Latiane
Latiane

Mappe de localizzazione: Pugghie
Latiane
Latiane
Latiane – Mappa
Latiane – Mappa
Posizione d'u comune de Latiane jndr'à provinge de Brinnese
Site istituzionale

Latiane (Latiano jndr'à lènghe tagliàne, Latianu jndr'à 'u dialette brinnesine) jè 'nu comune tagliàne de 13 840 crestiane[1] d'a provinge de Brinnese jndr'à Pugghie.

L'etimologgije, seconde Rohlfs 1976 (Vocabolario dei dialetti salentini) avessa derivà da latinianum (funne de 'nu latinus), seconde Antonucci invece da la teana ('A terre).

Sciugrafije fiseche[cangecange 'a sorgende]

Clime[cangecange 'a sorgende]

'A cetate se iacchie jndr'à fasce a clime mediterranèe. Avènene repurtate le valore climatece medie:[3]

Mese Mise Staggiune Anne
Sce Feb Mar Abb Mas Sci Lug Agu Set Ott Nov Dec Inv Pri Est Aut

Idrografije[cangecange 'a sorgende]

Scavanne a 'na profonnetà 'mbrà le 5 e le 12 metre, soprattutte jndr'à vanna sud d'u Paese, jè possibbele acchià l'acque. 'U paese 'nfatte tène 'nu sbuènne de pozzere e jndr'à certe periode particolarmende de piogge, l'acque iesse da 'a superficie, rialanne 'u carattere paludose a certe zone de l'agre[4].

Jndr'à vanna nord d'u javetate cetadine scorre, da Frangaville verse Mesagne, 'mbrà contrade Morene e contrade Martucce, 'u Canale Reale, ca arrive a volume d'acque 'mbortande soprattutte apprisse piogge abbondande.

'N'otre canale, lu Patru, scorre sotterranèe sorgenne vecine a 'u cendre cetadine e scettannese jndr'à 'u Canale Reale. In realtà 'u litte d'u canale jè ipogèe apprisse 'u 'ndervende de l'omme ca, jndr'à seconda metà d'u '900, pe condrastà 'a diffusione d'a malarie ave foderate 'u canale jndr'à tutte 'u corse sue. Pure ca non g'è 'ndrucabbele jndr'à nisciune punde jè tuttavie possibbele sendì l'acque scorrere da sotte jndr'à certe punde de VIe Frangische De Virgilis, ditte appunde strade ti lu canali.

Storie[cangecange 'a sorgende]

Pe approfondimende, 'ndruche le vôsce Storie d'u Salende e Storie d'a Pugghie.

Origgene[cangecange 'a sorgende]

Jndr'à quedda vanne de Pugghie ca le sceografe chiamarene Istmo Messapeche, a metà strade 'mbrà Tarde e Brinnese, se iacchie Latiane. 'U territorie sue jè javetate da l'età d'u firre,[5] 'a cetate, 'nfatte, sorge vecine a 'u 'nzediamende messapeche de Mure Tenende ca jndr'à l'età elenisteche raggiunge l'estenzione de 52 ettare.

'U territorie ha state, durande 'a dominazione romane e jndr'à le sechele apprisse, zone de passagge date ca, jndr'à vanne sud, passanne pa cambagne, ste 'nu tratte de l'andiche Vie Appie ca collegave Tarde a Brinnese e ca vèje a sfiorà Mure Tenende.[6] 'Mbortande testimonianze d'u periode romane ha state 'u iacchiamende a cule de 'nu sarcofaghe, datate I sechele n.C., addò stave mise 'n'epigrafe latine addò se legge 'u nome Publio Falerio Nigro ca jndr'à zone pare ave costruite, seconde 'u stesse epitaffie, 'nu canale e 'nu macellum.[7]

Tanda otre epigrafe latine datate I-II sec. a.C. onne state acchiate jndr'à le cambagne atturne a 'u cendre urbane[8] apparte otre reste de probbabbele ville romane.[9]

Medioeve[cangecange 'a sorgende]

Jndr'à 'u medioeve 'u territorie ere parte d'a Foreste Oritane, 'na zone de vegetazione forte forte alternate da praterie larije e da palude, ca se stenneve da Orie 'mbonde a Nardò e ca facìe da culle pa nascite de 'nu sacche de casale jndr'à stu periode[10], 'a Foreste 'nfatte puteve sconnere megghie le crestiane da le condinue scorrerie de le Gote apprime e de le Saracine apprisse.

Nascerene, accussì, atturne a 'u paese, 'nu sbuènne de casale piccele 'mbrà le quale quidde de San Paole, de San Dunate, de Paretalte (o Parietalte) e de Cotrine.[11] Quidde ca osce a die jè 'u confine comunale Latiane-San Vite coincide cu le vecchie confine d'a Foreste Oritane e a testimonianze de stu fatte, se iacchiane sopravvissute de le finete d'u XV-XVI sec, ca segnavane 'nu margine d'a Foreste.[12]

Nonostande 'u termine Latiniano iesse ggià jndr'à 'nu passagge d'u Chronicon Vulturnense ca resale a 'u 947, 'a fonnazione de Latiane se face resalì a 'u 1092: 'u 14 ottommre de quidde anne 'nfatte Boemonde, pringipe de Tarde, congedeve a le benedettine de l'abbazzie de Sand'Andrèe de l'isole de Brinnese 'u territorie de Malenianum pe funnà 'nu casale e de 'ndroducere 'a coltivazione d'u vignete "Pro vineis faciendis et plantandis".[13]

Colonna in tufo a pianta quadrata con incisa croce a braccia uguali.
Fineta jndr'à l'agre de Latiane

Trasute jndr'à l'orbite d'u Pringipate de Tarde sotte a le Normanne, segue le vicende politeche d'u stesse pringipate, jndr'à 'u 1194 'u dominie passe a le Sveve e jndr'à 'u 1266 a le Angoine. Verse 'a fine d'u XIII sechele 'u casale de San Paole ere de 'na certe Isabbelle, signore de Anfi e Brinnese, ca spose Pitre Ugot (dinastie frangesce 'mbarendate cu 'u Rre) ggià famigghie feudatarie de Latiane.

Jndr'à stu periode nascìe 'u casale de Pariealte ca pajave le decime a l'arciprevete d'a cattedrale de Orie. A l'inizie d'u XIV sechele San Paole e San Dunate erane possedute jndr'à 'n'uneche feude da 'u barone Adamo Flemblaio e 'a mense vescovile de Ostune 'nzigne a 'a seconde metà d'u XIV sechele, quanne 'u Rre Robberte d'Angiò decedìe de dividere le doje feude piccelle in seguite a 'nu contenziose sus 'a spartizione de le rendite 'mbrà le doje probbietarie. A 'u vescove de Ostune rumaneve San Dunate e 1/2 de San Paole. Jndr'à 'u stesse periode, Pariealte se iacchie infeudate da 'u Barone Gerarde da Firenze ca 'u vennìe pò a Eggidie da Fallosa 'u quale ere 'u ciambellane d'u Rre.[11]

A 'a fine d'u XIV sechele, 'u casale de Cotrine (cu cchiù o mene 100 crestiane) e 1/2 d'u casale de San Paole appartenene a Guglielme De Vice Contibus[14] mendre 'u casale de Paretalte (cchiù o mene 200 crestiane) ere de Delfina Baldanza[15]. Jndr'à 'u 1407 'u feude de Latiane e 'u territorie de Cutrino, ggià disabbitate, avenèrena ccattate da Andonije De Alamo (ca avenève da 'na famigghie nobbile leccese) pe 1.500 ducate d'ore pajate a 'u Rre Ladislao.

Storie moderne[cangecange 'a sorgende]

A 'a fine d'u XV sechele le casale de San Paole, San Duunate, Cotrine e Pariealte resultane tutte disabbitate e le crestiane sue, 'a maggiorparte, se 'n'averene sciute a Latiane mendre le terrene devendare suffeude de Orie a eccezione de Cotrine ca invece ere suffeude de Latiane. Pariealte pure ce oramaje abbandunate, resulte essere de Olimpie de Castello, 'na signora ricche de Orie, ca pò 'u vennìe a 'a Famigghie Colucci.[11]

'U feude de Latiane e quidde de Cotrine jndr'à 'u 1511 passaerene a le Froncone, quanne Margherite De Alamo devendò spose de Giacome Marije Francone. Accumenze accussì 'a baronie d'a dinastie Francone.

Claudie Paole Francone jndr'à 'u 1575 spose 'a baronesse de Sava Ippolita Prato ca purò 'a dote de 75 000 ducate. Facerene doje figghie, Andrèe e Frangesche. Ippolita Prato devendò baronesse de Sava da 'u 1576 a 'u 1630 purcé uneche erede apprisse 'a morte d'u frate.

Claudie accatte, jndr'à 'u 1592, 'u feude de Lizzane e more jndr'à 'u stesse anne, accussì a 'a baronie de Latiane e de Lizzane scìe 'u figghie Andrèe. Pe mutive economeche, 'u feude de Latiane scìe a l'aste e se l'accattò 'u ziane Paole Francone pe 60 000 ducate.[16] 'U fatte comungue spicce male purcé, apprisse 'nu picche de tiembe, le Francone perderene le feude de Latiane e de Lizzane.[17] Jndr'à 'u 1606, 'nfatte, Paole Francone, pe mutive economece, vennìe 'u feude de Latiane a Marcandonije De Santis pe 65 000 ducate, mettènne fine a 'a baronie de le Francone.[18]

Parietalte avenìe vennute jndr'à 'u 1615 da Gian Dunate Colucci a Giulie Cesare Valentino pe 1 000 ducate[11].

Jndr'à 'u 1641 Carle Imperiali accatte 'a terre de Latiane, cu le suffeude de Cotrine e San Dunate, vennute da 'a Sacre Reggie Camere pe cuprìe le dibete de Frabbrizie De Santis, pajannne cchiù o mene 41 000 ducate. Carle devendò accussì barone de Latiane. Jidde avenève da 'nu rame d'a ricche famigghie Imperiale, de origgene genovese, ca a 'a fine d'u '500 ere ggià feudatarie d'a pringipate de Frangaville e de Orie. Le Imperiali tenèrene 'a terre de latiane pe quase doje sechele, 'nzigne a l'abbolizione d'u feudalesime, certe vote vivenne attivamende jndr'à comunitate e certe vote nomenanne 'nu agende generale, sembre carrescianne jndr'à cetate prosperità e sveluppe, testimoniate da 'u 'ngremende demografeche e urbane de stu periode.

Pure le titole d'a famigghie Imperiali s'allariarene, urteme Barone ha state Dumineche Imperiali, nepote de Carle, ca accattò 'u titole de Marchese sus 'a terre de Latiane 'nzigne 'a metà d'u '600 accumenzanne accussì 'a storie d'u Marchesate de Latiane ca durò 'mbonde a 'a fine d'u XVIII sechele.[19] Jndr'à 'u 1782 Vecinze Imperiali, marchese de Latiane, eredite tutte 'u aptrimonie e le titole d'u cuggine de terze grade Mechele Imperiali, pringipe de Frangaville, marchese de Orie e Casalnuève (Mandurie).

'Na mappe d'u territorie de Latiane a tutte atturne jndr'à 'u XVII sec.

Jndr'à 'u 1720 passò 'na maneche de cavallerie tedesche, 'u Reggimende de Portugallo, mercenarie de l'esercite d'u Regne de Napule, cu 'u capitane ca se stabbilìe a Mesagne e 'u tenende a Latiane da 'u 13 a 'u 20 settemmre. Pe sta occasione 'a cetate spennìe 'nu sbuènne de turnise pubblece pe alloggià le surdate e pe dà le strutture necessarie a 'u mandenimende de le cavaddere. Pò 'u tenende tedesche stanziate a Latiane se pigghiò, sotte 'a minacce de fà danne, apprime 'nu pajamende de 25 scude e pò maggioraziune sus a le cose da mangià e da bevere.[20]

A le inizie d'u '800 'u paese conde 3.482 crestiane e produce grani, legumi, biada, frutti, vini, oli, ortaggi e bambagia.[21]

Storie condemboranèe[cangecange 'a sorgende]

'U 6 scennare 1886 avenìe inaugurate 'a stazione de Latiane da 'u ministre Grimaldi, arrevate aqquà 'u sciurne apprime, a le ore 17, cu 'u trene inaugurale partite da Tarde.[22] 'U stesse anne, da 'u 22 sciugne a 'u 18 luglie scoppie 'na terribbele epidemie de colere ca accide 502 crestiane. Pò avenèrene fatte de le bonifeche: avenìe costruite 'nu lunghe canale 'ngassate e 'nu granne puzze assorbende. Apprisse a ste fatìe de bonifeche aumendà 'a popolazzione.[23]

'U 16 settemmre 1990 avenìe 'a pose d'a prima petre d'a chiesere de San Frangische in contrade Sardelle, lunghe 'u confine comunale de San Mechele Salendine. Stu territorie faceve parte de 'nu podere cchiù granne ca avère state congesse in enfiteusi, da 'u 1871, a agricolture ca avenèvane da Ceglie Messapeche e quanne s'ave costruite 'a chiesere, totte 'a zone cundave cchiù o mene 2.000 crestiane.

Ste fatiature vivevane jndr'à condiziune povere asaije e javetavene jndr'à trulle de petre; 'a chiesere avenìe costruite probbie cu l'obbiettive de luà le condadine da l'isolamende. Anne apprisse 'a zone conde cchiù o mene 3 000 crestiane, indande avènene costruite strade nuève eppure 'na scole.[24]

Simbole[cangecange 'a sorgende]

File:Latiano-Gonfalone.png
Gonfalone de Latiane

Quacche documende se referisce a 'u stemme indicanne 'u tore[25], otre dicene ca jè 'u bove, simbole, quiste urteme, de l'economije rusteche ca 'u feconde e prospere[26].

Stemme cetadine
Stemme cetadine

Descrizione araldeche d'u stemme:

«d’argende, a 'u rengondre de tore, de gnure, allumate de russe, cornate d'ore, acccumbagnate da ttre stelle de cinghe ragge, de azzurre, mise une 'ngape, doje jndr'à le candune d'a punde. Ornaminde de fore da Comune.»

(D.C.G. 11 abbrile 1997)

Descrizione araldeche d'u gonfalone d'a Cetate:

«drappe de azzurre, riccamende ornate de recame d'argende e carecate da 'u stemme sus descritte cu 'a iscrizione cendrate de argende ca carresche 'u nome d'u Comune. Le vanne de metalle e le cordone sò argendate. L'aste verticale adda essere cuperte de vellute azzurre cu bullette argendate mise a spirale. Jndr'à frecce avène rappresendate 'u stemme d'u Comune e sus a 'u gambe 'ngise 'u nome. Cravatte cu nastre tricolore da le culure nazionale frangiate d'argende.»

Onorificenze[cangecange 'a sorgende]

Titole de Cetate - nastrine pe uniforme ordinarie
Titole de Cetate - nastrine pe uniforme ordinarie

Titole de Cetate

«Pe D.P.R. d'u 4 masce 2006 avenìe conferite 'u titole de titole de cetate.»

Monuminde e luèche de inderesse[cangecange 'a sorgende]

Architetture releggiose[cangecange 'a sorgende]

'A chiesere matrice
Chiesere matrice (Sanda Marije d'a Neve)
costruite sus a le reste de 'na chiesere d'u XIII sehcele (acchiate jndr'à 'u 2012 durande 'nu 'ndervende de restaure 'nzieme a doje sepolture coeve) l'esistenze d'a chiesere matrice jè confermate da le fonde scritte sule partenne da 'u 1603. Presende 'na facciate in stile barocche, in quande restaurate jndr'à 'u 1778. Jndr'à stu periode 'a chiesere (ggià parrocchiale) devendò colleggiate. 'A chiesere tène 'na chiande basilicale a ttre navate, divise da culonne in stile ioneche ca mandenene arche a tutte seste; 'a navate cendrale spicce jndr'à 'n'abside a chiande quadrate.
'U Sanduarije de Sanda Marije de Cotrine
'nzippate jndr'à 'u 1627 sus a 'u luèche addò 'na condadine acchiò, meracolosamende, 'n'icone d'a Madonne. Allariate jndr'à 'u 1856 e fatte arrete da le monace Cistercense ca osce a die sò le custode.
'U Sanduarije dedicate a 'a Madonne de Cotrine
'A chiesere d'a 'Mmaculate
ex-cappelle gentilizie de le Marchese Imperiali, 'nzippate jndr'à 'u XVIII sechele. Preggevole esembie de barocche napuletane. A 'u 'nderne jè stipate 'a tele ca raffigure San Necole de Bare. Le otre tele raffigurande 'u Transite de San Gesèppe e 'A 'Ddulurate sò d'u pettore Dieghe Oronze Bianchi. Pò ste pure 'na tele addò ste 'a 'Mmaculata Congezione attrebbuite a 'nu pettore giordanesche[27]
Chiesere d'u SS. Crucefisse
'A Chiesere d'u Sandissime Crucefisse
edificie ca resale a 'u XVII sechele. Jndr'à chiesere ste da tiembe immemorabbele, cu granne devozione e venerazione de le fedele, 'na statue andiche, probbabbilmende d'u XVI sechele, scolpite de legne de noce appettate, de culore scure, ca raffigure Gese Criste, ggià muèrte, purcé tène 'u costate trafitte da 'a lange e ca 'u popole latianese festegge solennemende l'urtema dumeneche d'agoste.[28][29]
Chiesere de Sand'Andonije
'A Chiesere de Sand'Andonije
ggià chiesere dedicate a l'Annunziate (cumme ne demostre 'a granne pale d'altare raffigurande l'Annungiazione). Resale a 'u XIII sechele, ma fatte arrete totalmende jndr'à 'u 1875, a 'u 'nderne sue stonne stipate de le tele d'u pettore salendine Barnaba Zizzi e d'u Salinaro. De preggevole fatture sò le statue de le Mistere, carresciate in prugessione 'u Venerdìe Sande. Jndr'à 'u 1656 l'Arciconfraternite de le Muèrte pigghiò 'u guvenre d'a chiesere, mettenne sotte 'a protezzione d'u cardinale Fabbrizie Ruffo e d'u cardinale Gesèppe Renato Imperiali. Angore osce a die a l'Arciconfraternite de le Muèrte spette 'a cure de l'edificie sacre.
'A Chiesere d'u Sandissime Rosarie
ggià 'nditolate a Sanda Margherite (XIV sechele), cu affianghe 'u convende de le duminecane. A 'u 'nderne ste stepate 'a tele raffigurande 'a Presendazione de Gesù a 'u tembie d'u pettore napuletane Paole De Maio[30], allieve d'u famose Frangische Solimena.
'A Chiesere d'a Madonne d'a Greche
de andichissime origgene, legate a 'u culte de 'n'icone (osce a die de probbietà private). 'U cambanile ave 'nu stile neo-moresche origgenale.
'A chiesette dedicate a San Dunate in contrade Culture
Chiesere rurale
'a chiesette de San Dunate ca resale a 'u XIII sechele e 'a chiesette de Sanda Marije d'a Selve, totte e doje jndr'à contrade Colture.

Architetture civile[cangecange 'a sorgende]

'U Palazze Imperiali
'U Castelle
jndr'à 'u cendre storeche, jndr'à chiazze Umberte I, se iacchie 'u Castelle (o Palazze Imperiali), forse resale a 'u XII sechele, ma rumanene cchiù vote, 'nzigne a l'aspette de osce a die (1714, cumme resulte da certe iscriziune sus a 'u frondale); ha passate de probbietà d'u Comune apprisse 'a cessione da vanne d'u marchese Guglielme Imperiali jndr'à 'u 1909, urteme discendende d'a casate frangavillese. A 'u 'nderne sue stonne stipate diverse tele, 'mbrà le quale chidde d'u pettore napuletane Girolame Cenatiempo. Jndr'à le anne ottande-novande 'u Castelle servive pure da sede de le ufficie comunale. Osce a die jè sede d'a Bibblioteche comunale. De fronde a lore e a 'u cendre d'a Chizze Umberte I ste 'na Fundane Monumendale costruite jndr'à 'u 1928, in piene epoche fasciste.
'A Torre d'u Solise
'A Torre d'u Solise
d'u 1528, ggià sede municipale (Sedile) pò cangiate e addibite a ause diverse. Restaurate urtemamende jè osce a die sede d'u IAT, ufficie de 'Mbormazione e Accoglienze Turisteche.

Otre[cangecange 'a sorgende]

  • Mure Tenende, 'mbortande cetate messapeche;
  • 'a Cripte de San Giuanne, presse massarije Grottole. Chiesere rupestre ca stipe tracce de affresche tarde medievale;
  • 'a Torre de età ellenisteche, ca se iacchie jndr'à contrade Asciulo;
  • 'a Massarije Tossano, de stile neoclassicheggiande (XIX sechele);
  • Voschette Scaracci, presse 'a massarije Scaracci.

Suggettate[cangecange 'a sorgende]

Evoluzione demografeche[cangecange 'a sorgende]

Crestiane censite[31]

Etnie e minoranze furastire[cangecange 'a sorgende]

A 'u 31 decemmre 2014, le crestiane de cetadinanze furastire residende jndr'à 'u comune sò 463, pare a 'u 3,19% d'a popolazzione totale residende. Le nazionalità cchiù rappresendate sò:[32]

Tradiziune e folclore[cangecange 'a sorgende]

  • Masce Latianese (masce-sciugne). Spettacole e manifestaziune artisteche e sportive. Fiere d'u bestiame presse 'u Sanduarije de Cotrine (5 masce);
  • Festeggiaminde in onore d'a Madonne de Cotrine (6 masce);
  • Infiorate (Corpus Domini);
  • Festeggiaminde in onore de Sanda Margherite vergine e martire patrone de Latiane (19 e 20 luglie) cu manifestaziune musecale e luminarie;
  • Feste in Massarije (aguste). Cande e balle cu museche tradiziunale jndr'à le massarije d'u territorie;
  • Sagra ti li stacchioddi[33] (sagre de le chianghiaredde), 'a prime dumeneche d'u mese de ottommre. 'A matine d'a sagre, se face 'a tradizionale Fera de le anemale, presse 'a strade ca carresce a Mure Tenende. Jndr'à matenate, vecine 'a zone 167, 'nu sbuènne de ambulande donne luèche 'a fiere d'u bestiame. A pranze e a cene jndr'à chiazze Umberte I, 'a chiazze prengepàle d'a cetate, se pò degustà 'u piatte tipeche latianese: chianghiaredde a 'u sughe cu "li brascioli" (involtine de carne de cavadde);
  • Pittulata dell'Immaculata (8 decemmre) - Degustazione de le tradiziunale pettole pe le strade d'a cetate.

Culture[cangecange 'a sorgende]

Le latianise avènene chiamate pure "Capuvierdi". Stu nome probbabbilmende derive da 'u fatte ca 'a cetate, ca andicamende ere 'na palude ambiamende frequendate da germane riale, acidde ca, jndr'à 'u dialette locale, avènene chiamate Capuvierdi.

Stonne 'nu sacche de muttette e proverbie jndr'à 'u latianese, ca avènene tramandate de generazione in generazione.

'U dialette locale, ca face parte de le dialette d'u Salende settendrionale, jè assaije simile a quidde de Orie e Frangaville Fundane.

'Struzione[cangecange 'a sorgende]

Scole[cangecange 'a sorgende]

Jndr'à cetate le scole de l'obblighe sò raggruppate jndr'à 'nu Istitute Combrensive ca combrende le doje secondarie de I Grade (Scola Medie, sede Benedette Croce e Gabbriele Monasterio), doje primarie (plesse, Filippe Errico e Bartole Longo) e quattre sede pe l'infanzie. Pò ste 'na scole primarie parificate e, pa secondarie de II Grade, 'na sede staccate d'u Licèe de le Scienze Umane (psicopedagoggeche de Brinnese). 'Nfine, ste da quacche anne 'a scole private pe le arte professionale "Giacome Rosseau".

Musèe[cangecange 'a sorgende]

Musèe d'u Sottesuole[cangecange 'a sorgende]

'U Musèe d'u Sottesuole jè specializzate jndr'à raccolte e jndr'à 'u studie de tutte quidde ca reguarde 'u munne sotterranèe. Funnate a Tarde jndr'à 'u 1973 da 'u naturaliste Pitre Parenzan, avenìe spustate a Latiane jndr'à 'u 1993 pe inderessamedne d'u direttore pro tempore, 'u biologhe latianese Mechele Camassa. Temboraneamende ste jndr'à 'u Palazze Imperiali in attese d'u restaure d'u Palazze de le Musèe, ggià convende de Sanda Margherite.

'U musèe jè articolate jndr'à quattre seziune:

Musèe de le Arte e Tradiziune de Pugghie[cangecange 'a sorgende]

Inaugurate jndr'à 'u 1974, ospitate jndr'à 'u cendre storeche, 'u Musèe de le Arte e Tradiziune de Pugghie combrende 'na collezzione de oggette d'a tradizione condadine caratteristece d'a vite de tanda crestiane de le cete popolare pugghiese 'nzigne a le prime anne d'u XX sechele. Stonne recostruite le ambiende prengepàle d'a case-tipe pugghiese: l'ambiende casalinghe, quidde artiggianale e quidde agricole.

Case Musèe d'a Fonnazione Ribezzi Petrosillo[cangecange 'a sorgende]

'A case-musèe Ribezzi-Petrosillo, se iacchie jndr'à 'u cendre storeche, ha state inaugurate 'u 20 demcemmre 2003[34].

Cucine[cangecange 'a sorgende]

Vine[cangecange 'a sorgende]

Le comune membre de l'Appie de le vine

Jndr'à 'u territorie jè possibbele producere Aleateche de Pugghie Doc, Ostune Doc, Brinnese DOC, Pugghie Igt.

Lunghe 'a strade Appie de le vine, stonne diverse varietà d'u poste de vitigne:

Economije[cangecange 'a sorgende]

'U paese jè agricole; 'a produzione se base soprattutte sus a l'uegghie de alìe e sus a 'u vine.

'A produzione de alìe avène da le tiembe cchiù andiche cumme testimoniane documinde storece e le tanda arvule de ulive plurisecolare sus a 'u territorie. Le cultivar d'ulive cchiù presende sò 'a Celline de Nardò e l'Ogliarole, pure ce jndr'à le urteme anne cultivar nove alloggene se onne diffuse.

Se produce pure 'a vite, coltivate a tendone o spalliere, de le varietà Negramare, Malvasie Gnore, Malvasie Vianghe e Primitive.[35]

Amministrazione[cangecange 'a sorgende]

Le Sinnace d'u comune, presendate sus a 'na tabbelle relative a le amministraziune ca onne state.

Periode Prime cetadine Partite Careche Note
1946 1951 Luigge Parlati[36] Liste civiche Sinnache
1951 1952 Armande Monasterio - Sinnache
1952 1956 Crugefisse Muri ? Sinnache
1956 1965 Frangische Montanaro - Sinnache
1965 1966 Vinicie Errico - Sinnache
1966 1968 Andonije D'Apolito - Sinnache
1968 1969 Luciane Caforio - Sinnache
1970 1975 Euggenie Sarli - Sinnache
1975 1978 Vite Santoro - Sinnache
1978 1979 Salvatore Caforio - Sinnache
1979 1980 Frangische Argentieri - Sinnache
1980 1981 Crugefisse Gaglione - Sinnache
1981 1984 Tommase Mola ? Sinnache
1984 1985 Andonije Papadia ? Sinnache
1985 1988 Vittorie Madama ? Sinnache
29 luglie 1988 27 másce 1989 Euggenie Sarli Partito Socialista Democratico Italiano Sinnache [37]
25 ottòmmre 1989 23 febbráre 1990 Salvatore Caforio - Sinnache [37]
23 febbráre 1990 29 scennáre 1992 Salvatore De Punzio Partito Socialista Italiano Sinnache [37]
29 scennáre 1992 9 decèmmre 1992 Giuanne Papadia Democrazia Cristiana Sinnache [37]
4 febbráre 1993 27 sciúgne 1994 Vittorie Madama Democrazia Cristiana Sinnache [37]
11 luglie 1994 8 sciúgne 1998 Salvatore D'ippolito Alleanza Nazionale, Centro Cristiano Democratico Sinnache [37]
8 sciúgne 1998 10 sciúgne 2002 Salvatore D'ippolito Alleanza Nazionale, lista civica di destra, Lega d'Azione Meridionale Sinnache [37]
10 sciúgne 2002 11 decèmmre 2006 Tamiane Edmondo Caniglia L'Ulivo Sinnache [37]
11 decèmmre 2006 12 sciúgne 2007 Massime Mariani Comm. pref. [37]
12 sciúgne 2007 21 ottòmmre 2009 Graziane Zizzi La Margherita, DCA, FdV Sinnache [37]
13 abbríle 2010 17 sciúgne 2015 Andonije De Giorgi IdV, SEL, Liste Civiche Sinnache [37]
17 sciúgne 2015 in carica Cosime Maiorano liste civiche: Noi ci siamo Latiano, Bene in Comune, Ecopacifisti a Sinistra, Insieme con Maiorano Sinnache [37]

Gemellagge[cangecange 'a sorgende]

Sport[cangecange 'a sorgende]

Le prengepàle suggettate sportive sò:

  • U.S.D. Latiano, pu ballone. Funnate jndr'à 'u 1955 e affiliate a 'a FIGC da 'u 1977, ave sciucate quacche cambionate de Eccellenze[senza fonte];
  • A.S.D. Uno di Noi, pu ballone;
  • A.S.D. Basket 2005 Latiano, pa pallacanestre;
  • A.S.D.Volley Latiano, pa pallavvole;
  • A.S. Atletica Latiano, pe l'atletiche leggere;
  • A.S.D. Olimpic Sport Angy, pu nuote;
  • Circolo Tennis Latiano pu tennis;
  • A.S.D. Olimpo Latiano, pe l'atletiche leggere.

Note[cangecange 'a sorgende]

  1. 1,0 1,1 Date Istat - Popolazzione residende a 'u 30 novemmre 2020.
  2. (IT) Classificazione sismica (XLS), su rischi.protezionecivile.gov.it.
  3. Provinge de Brinnese, Relazione idrogeologgeche (PDF), su sit.provincia.brindisi.it, 2011.
  4. Cosime de Giorgi, Descrizione Fisica, Geologica e Idrografica della provincia di Lecce, Galatine, Arti Grafiche Mariano, 1960, p. 340.
  5. Storia, su www.museoribezzipetrosillo.it. URL conzultate il 9 marze 2016.
  6. Frangische Marije Pratilli, Della via Appia riconosciuta e descritta da Roma a Brindisi, 1745, p. 489.
  7. Gagliani V., La toponomastica Rurale di Latiano, 2015, p. 169.
  8. Mangiatordi A., Le epigrafe latine del Museo Archeologico Comunale "U. Granafei" di Mesagne (PDF).
  9. Trinchera A., Siti archeologici nei dintorni di Torre S.Susanna, p. 61.
  10. A. Primaldo Coco, Francavilla Fontana nella luce della storia, Congedo, 1988.
  11. 11,0 11,1 11,2 11,3 Primaldo Coco A., La Foresta Oritana e i suoi antichi casali, in Rivista Storica Salentina, a.XII 1919.
  12. Cfr. Travaglini Eugenio, I limiti della Foresta Oritana in documenti e carte dal 1432 al 1809, Orie, 1977.
  13. C.D. Br., doc. 7 (ottobre 1092)
  14. possedeve pure 'u casale de Crepacore, 2 stuèzze de Lizzane e 3 stuèzze de Mandarine.
  15. Cfr. F. A. Primaldo Coco, Cedularia Terrae Idronti 1378, Tarde, Prem. Stab. Tipografico A. Lodeserto, 1915.
  16. Coco Primaldo A., Cenni storici di Sava, Lecce, Stab Tip. Giurdignano, 1915, pp. 101-105.
  17. Maria Antonietta Visceglia, Territorio feudo e potere locale, Guidi Editore, p. 228.
  18. Salvatore Settembrini, estratto da "Contributi per la storia di Latiano" p.139, 1999.
  19. Storia, su comune.latiano.br.it (archivijate da l'url origgenale il 14 marze 2016).
  20. Salvatore Settembrini, Sindaci, notai e famiglie feudatarie di Latiano, pp. 91-92.
  21. Giuseppe Maria Alfano, Istorica descrizione del Regno di Napoli, Napoli, 1823, p. 245.
  22. Pepe Vittorio, Episodi e costumi d'altri tempi in Latiano (Brindisi), Tarde, Cressati, 1962, p. 53.
  23. Pepe Vittorio, Episodi e costumi d'altri tempi in Latiano (Brindisi), Tarde, Cressati, 1962, pp. 45-48.
  24. Pepe Vittorio, Episodi e costumi d'altri tempi in Latiano (Brindisi), Taranto, Cressati, 1962, pp. 65-68.
  25. Cfr., Contributi per la storia di Latiano, 1999, p. 31.
  26. Giacomo Arditi, Corografia fisica e storica della provincia di terra d'Otranto, 1879.
  27. Domenico Ble, L'Immacolata Concezione giordanesca, conservata nella chiesa dell'Immacolata a Latiano in Il delfino e la mezzaluna, periodico della Fondazione Terra d'Otranto - Gennaio 2018, anno V°, nn° 6-7, pp. 263-267..
  28. Salvatore Settembrini, Il culto del SS. Crocifisso a Latiano. Storia e tradizioni, Latiane, 1996, p. 7.
  29. fondazioneterradotranto, Un altare ligneo barocco nella chiesa del SS. Crocifisso a Latiano, su Fondazione Terra D'Otranto, 8 luglio 2018. URL conzultate il 27 gennaio 2019.
  30. fondazioneterradotranto, Un dipinto di Paolo De Maio a Latiano, su Fondazione Terra D'Otranto, 30 ottobre 2017. URL conzultate il 27 gennaio 2019.
  31. Statisteche I.Stat - ISTAT; URL consultate in date 28-12-2012.
  32. ISTAT cittadini stranieri, su demo.istat.it.
  33. ProLoco Latiano, su prolocolatiano.it (archivijate da l'url origgenale il 6 abbrile 2016).
  34. 'A Fonnazione
  35. Vincenzo Gagliani, La toponomastica rurale di Latiano, 2015.
  36. http://siba-ese.unisalento.it/index.php/idomeneo/article/download/20752/17593
  37. 37,00 37,01 37,02 37,03 37,04 37,05 37,06 37,07 37,08 37,09 37,10 37,11 http://amministratori.interno.it/

Bibbliografije[cangecange 'a sorgende]

  • Andonije Benvenuto (a cure de), Masserie di latiano, Galatine, Congedo, 1992.
  • Vecinze Gagliani (a cure de), Galleria dei personaggi latianesi: letterati, cattedratici, artisti, Latiane, Lodo, 1996.
  • Vittorie Pepe, Episodi e costumi d'altri tempi in Latiano (Brindisi), Tarde, Cressati, 1962
  • Rafaele Santoro, Latiano, Pescare, Industrie grafiche, 1909.
  • Salvatore Settembrini, Sindaci, Notai e famiglie Feudatarie di Latiano, Latiane, Neografica 1993.
  • Salvatore Settembrini, La piazza, il centro storico, l'espansione urbanistica di Latiano nei secoli XVI-XX, Latiane, s.n., 2012
  • Tommase Urgese2008, 'Il Dialetto di Latiano, lessico, fraseologia, etimologie', stampa Locopress, Mesagne

'Ndruche pure[cangecange 'a sorgende]

Otre pruggette[cangecange 'a sorgende]

Collegaminde fore a Uicchipèdie[cangecange 'a sorgende]


Condrolle de autoritàVIAF (EN138474710 · GND (DE4445523-9 · WorldCat Identities (ENlccn-n87941633
  • Pugghie Portale Pugghie: accede a le vôsce de Uicchipedia ca trattane de Pugghie