Galese

Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere.
(Riderette da Fiume Galeso)
Disambiguazzione – Ce ste cirche 'u personagge d'a mitologgie romane, 'ndruche Galese (mitologgie).
Galeso
'U Galese vecine a 'a sfoce.
StateItaglie Itaglie
Reggiune  Pùgghie
Longhezze0,9 km
Purtate medie4 m³/s
NasceTarde
SfoceMar Piccele

'U Galese (jndr'à 'u tagliàne: Galeso) ète 'nu jume de origgene carsiche de corse breve ca nasce jndr'à 'u territorie de Statte (TA).

'A sorgende ète 'nu lache piccinne 'mbrà Cavello e Statte, e scette l'acque sue jndr'à 'u Mar Piccele. Jè une de le jume cchiù piccinne a 'u munne, jè luènghe 900 metre e tène 'na profonnetà media de 0,5 metre, arrive jndr'à certe punde a 'na larghezze de 12-14 metre e tène 'na purtate variabbele de 43.922 mc/g jndr'à 'u periode estive e de 56.928 mc/g jndr'à 'u periode autunnale [1]. 'U citre o "uecchie d'u jume" jè profonne cchiù o mene 13 metre.

Storie[cangecange 'a sorgende]

Nome[cangecange 'a sorgende]

L'origgene d'u nome "Galese" jè ingerte, ma securamende autoctone: infatte ere pre-esistende a l'arrive de le colone Spartane. Però Polibio, jndr'à Res Italicae, dice ca a le Tarandine le piaceve chiamà stu fiume "Eurota", pe arrecurdà 'nu fiume ca se chiamave accussì ca passave da 'a cetate madre de Sparta, quase Tarde ere 'na Sparta nove.

Ruole[cangecange 'a sorgende]

Da sembre 'u Galese ha avute 'nu ruole fondamendale jndr'à suggettate tarandine, cumme resorse idriche e economiche. Jndr'à l'età classeche addà sorgeve 'n'indere quartiere Ebalia. Jndr'à l'acque sue avenèvane lavate le velle de le pechere ca, pa durezze de l'acque, resultavane de 'nu biangore particolare. Se dice ca sus a le sponde sue s'avère accambate l'esercite de Annibale. Pò cu 'u tramonde de l'Imbere Romane arrevò pure 'u decline d'u Galese. Infatte da le cronache de certe viaggiature resulte 'u degrade jndr'à 'u quale 'u fiume stave. Jndr'à 'u 1169 'u Barone Riccarde de Tarde de retorne da 'a prima crociate, facìe costruì l' Abbazzie de Sanda Marije d'u Galese, consacrate da l'arcivescove Ghirardo. Affianghe a 'a focia soje jndr'à 'u 1915, apprime ca accumenzò 'a prima uerra mundiale, avenèrene mise le Candiere Navale, quidde anghele de Tarde ere a ogne vare de le nave, sia militare ca civile popolate da personalità, operai e cetadine ca festeggiavane 'a trasute in mare de le natande nuève. Osce a die jè ausate da le contadine pe irrigà agrumete e le coltivaziune de le ortagge.

Galese in poesie[cangecange 'a sorgende]

Virgilio[cangecange 'a sorgende]

Publio Virgilio Marone definì 'u Galese niger, ca signifeche "fiume ombroso", proprie purcé attratte da 'u culore ca jidde pigghiave pu culore bluastre de le alghe ca assevane da 'u funne. Accussì 'u descrive Virgilio in De Coricio sene jndr'à 'u Libbre IV de le Georgiche:

Namque sub Oebaliae memim me turribus arcis, qui niger umectat flaventia culta Galaesus, Corycium vidisse senem, cui pauca relicti iugera ruris erant, nec fertilis illa iuvencis nec pecori opportuna seges nec comoda Baccho. Hic rarum tamen in duminis holus albaque circum lilia verbenasque premes vescumque papaver regnum aequabat opes animis seraque revertens nocte dominum dapibus mensas onerabat inemptis. Primum vere rosam atque autumno carpere poma et, cum tristishiemps etiamnum frigore saxa rumperet et glacie cursus frenaret aquarum, ille comam mollis iam tondebat hyacinti aestatem increpitans seram Zephirosque morantis.
"E infatte sotte le torre, arrecorde, d'a rocca ebalia, addò cupe irrighe biondeggiande coltivi 'u Galese, 'nu vecchie canuscìve de Corico, ca avère picche iugeri de 'nu terrene abbandonate da otre, none fertilizzabbele cu le bove, none adatte a 'u bestiame pe l'erbe e nemmanghe comode pe Bacco. Eppure jidde, picche 'mbrà le scuercele e le legume e attuerne candide giglie e verbene chiandanne, e l'esile papavere, pareggiave le ricchezze de le re jndr'à 'u core sue e turnanne a case a notte fonde ingombrave 'a mensa soje de cibe none accattate. Ere 'u prime a pigghià 'a rose in primavere, ma pure le frutte in autunne; e quanne 'nu fiere inverne angore cu 'u gele le sasse scuasciave e 'u ghiacce arrestave le corse de l'acque, jidde 'a chiome d'u delicate giacinde già tagghiave, inzultanne 'a stagione pa lendezza soje e le zefiri pu lore indugio."

'A tradizione vole ca proprie sus a ste sponde 'u poete mandovane avere comboste le egloghe e avere tratte ispirazione pe le Georgiche.

Orazio[cangecange 'a sorgende]

'U poete venosine Quinto Orazio Flacco se augurave, ce non g'avesse putute spiccià le sciurne sue jndr'à l'amate Tivoli, de putè scè a 'u Galese tande care. E quiste 'u cunde jndr'à l'ode A Settimio d'u II libbre:

Unde si Parcae prohibent iniquae, dulce pellitis ovibus Galaesi flumen et regnata petam Laconi rura Phalantho. Ille terrarum mihi praeter omnes angulus ridet, ubi non Hymetto mella decedunt viridique certat baca Venafro; ver ubi longum tepidasque praebet Iuppiter brumas et amicus Aulon fertili Baccho minimum Falernis invidet uvis. Ille te mecum locus et beatae postulant arces; ibi tu calentem debita sparges lacrima favillam vatis amici.
"E ce 'u destine condrarie me addà tenè lundane, allore agghia cercà le acque doce d'u Galese care alle pechere avvrazzate jndr'à le pelle, e le ubertuse cambe ca 'nu sciurne averene state de Falanto 'u Spartano. Quidde anghele de munne de cchiù me face delice, addà addò le miele a gare cu chidde d'u monde Imetto facene le alìe chidde d'a virente Venafro pareggiane; addò Giove primavere riale, longhe, e tiepide inverne, e addò Aulone, care pure a Bacco ca tutte feconde, 'u liquore d'uve de le vitigne de Falerno non ge invidie pe nninde. Quidde luèche e le felice colline Te cercane affianghe a Me; addò tu lacrime a scettà, cumme l'affette tune vole jndr'à le combronde mie, sus 'a cenere angore cavede de l'amiche poete tune."

Otre[cangecange 'a sorgende]

'U Galese ha state decandate pure da Marco Valerio Marziale, Sesto Properzio, Claudio Claudiano. Cchiù recendemende le acque sue onne ispirate: Tommaso Niccolò D'Aquino jndr'à le sue Deliciae Tarantinae, Giuanne Pascoli in Senex Corycius e Adolfo Gandiglio in Prope Galaesum, combonimende ca vengìe 'a Magna Laus a 'u certamen de Amsterdam d'u 1927.

Bibbliografije[cangecange 'a sorgende]

  • Adolfo Gandiglio – Paolo De Stefano - Prope Galaesum - Presso il Galeso - Scorpione Editrice - Tarde, 1993.
  • Paolo De Stefano - Il Galeso nella poesia latina, PR.A.SS.I. Editore - Tarde, 1999

Note[cangecange 'a sorgende]

  1. Marano G.; Vaccarella R; Pastorelli A.M.; Martino G., Alterazioni antropiche sulla biocenosi del fiume Galeso (Mar Piccolo - Taranto) in Thalassia salentina vol. 15, 1985, p. 53-61.